Dictionar

buletin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bulletin)

1. act, livret oficial care atestă identitatea unei persoane.
2. adeverință prin care se consemnează ceva.
3. scurtă comunicare oficială cuprinzând informații de actualitate.
4. periodic editat de o instituție specializată: referate, studii și informații dintr-un anumit domeniu; publicație periodică oficială care cuprinde legi, decrete, decizii etc.
5. ~ de vot = imprimat cu numele candidaților la o alegere.
 

buletin-anchetă

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (buletin + anchetă)

1. buletin prin care se efectuează o anchetă.
 

bacteriotoxemie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bactériotoxémie)

1. (med.) intoxicație generală datorită răspândirii în sânge a toxinelor unor bacterii.
2. (concret.) buletin de analiză referitor la o astfel de intoxicație.
 

comunicat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. communiqué)

1. înștiințare oficială difuzată prin presă, radio etc. asupra anumitor tratative diplomatice, evenimente etc.
2. buletin oficial al comandamentului suprem al unei armate prin care publicul este informat în timp de război cu privire la operațiile militare.
 

loto

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. loto)

1. joc de societate sau didactic cu cartonașe imprimate cu diferite numere, pe care participanții trebuie să le acopere cu jetoane corespunzătoare, pe măsură ce acestea sunt scoase la întâmplare dintr-un săculeț; (p. ext.) piesele acestui jos.
2. joc de noroc constând în bifarea numerelor pe o grilă (sau buletin) înainte de tragerea la sorți a combinațiilor câștigătoare.
3. loterie, (var.) loton.
 

meteo

Parte de vorbire:  adj. inv.  
Etimologie: (fr. météo)

1. care ține de meteorologie; propriu meteorologiei; meteorologic (ex. buletin meteo, prognoză meteo).
 

meteorologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. météorologique)

1. referitor la meteorologie.
2. buletin ~ = informație asupra condițiilor de stare a vremii prezente și a evoluției probabile a timpului.
 

oficial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. officiel, lat. officialis)

1. care emană de la guvern, de la o autoritate; publicat de o înaltă autoritate.
2. buletinul ~ = periodic în care se publică acte normative.
3. (despre limbă) propriu actelor, documentelor autorităților, ale statului.
4. care are caracter de lege; (p. ext.) declarat, fățiș.
5. (fig.) rece, stereotip; solemn.