autoritate
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. autorité, lat. auctoritas)
Etimologie: (fr. autorité, lat. auctoritas)
1. putere, drept de a comanda, de a da dispoziții, de a impune ascultare.
2. organ al puterii de stat competent să ia măsuri și să emită dispoziții.
3. reprezentant al acestei puteri.
4. influență, ascendent, prestigiu.
5. cel care se bucură de această influență, de acest prestigiu; somitate.