diadinamic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diadynamique)

1. curent ~ = curent electric utilizat în terapeutică pentru calmarea durerilor.

dinamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dynamique)

1. adj. referitor la mișcare, la forță.
2. plin de mișcare, de forță; activ.
3. (fig.; despre oameni) energic, întreprinzător.
4. s. f. parte a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor și forțele care acționează asupra lor.
5. proces de dezvoltare a unor fenomene sub acțiunea anumitor factori; mișcare, schimbare.
6. ~a populației = totalitatea schimbărilor cantitative suferite de o populație.
7. totalitatea noțiunilor legate de intensitatea sonorității muzicale.
8. disciplină care studiază aceste noțiuni.
9. (tehn.) raport între valorile maxime și cele minime ale unui semnal.

activ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acțiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcționare.
3. membru ~ = membru al unei organizații, instituții, având obligații și bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanțe) care intră ușor în reacție.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârșește acțiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operații, conturi, bilanțuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc.; parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
11. adv. în mod activ.

acționalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actionnalisme)

1. analiză ce se bazează, în explicarea dinamicii vieții sociale sau a naturii umane, pe conceptul de acțiune.

aerodinam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aerodinamic)

1. tren automotor cu formă aerodinamică.

aerodinamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérodynamique)

1. adj. referitor la aerodinamică.
2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în așa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistență minimă la frecarea cu aerul.
3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mișcarea corpurilor într-un mediu gazos.

aerodinamician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aérodynamicien)

1. specialist în aerodinamică.
2. (aeronautică) inginer care proiectează, dezvoltă și îmbunătățește profilurile vehiculelor propulsate în spațiul aerian.

aeroelasticitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroélasticité)

1. ramură a fizicii care studiază corpurile solide elastice sub acțiunea forțelor aerodinamice.