repartizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (repartiza)

1. acțiunea de a repartiza și rezultatul ei; distribuire, repartiție.
2. acțiunea de a distribui, de a partaja ceva; modul în care un lucru este distribuit, partajat.

aerotaxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérotaxie)

1. mișcare de orientare a microorganismelor din apă în funcție de repartizarea oxigenului.

arhigen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (arhi- + -gen2)

1. tip deosebit de gen gramatical, dedus din genurile gramaticale clasice ale primului nivel de repartizare a acestora.

asignare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. assignation)

1. repartizare a frecvențelor de lucru pentru diferite stații de radiocomunicații.

colocație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. collocation, I. engl. colocation)

1. I. plasarea mai multor entități într-o singură locație
2. (log.) poziție, clasament al unui obiect în raport cu altele.
3. operațiune judiciară constând în stabilirea rangului și importanței drepturilor unui creditor, în concurență cu alții, în repartizarea bunurilor poprite de la un debitor comun; colocare, colocat.
4. (jur.) termenul pe care îl are un creditor pentru plătirea creanțelor.
5. (jur.) sumă de bani pe care o are de primit un creditor.
6. (lingv.) succesiune de cuvinte care apar adesea împreună; grup de cuvinte; sintagmă.
7. (mat.) metodă de calcul utilizată pentru a rezolva ecuații diferențiale și integrale.
8. (var.) colocațiune.

compact (1)

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. compactus, fr. compact)

1. numele unor anumite convenții cu papa (pentru repartizarea beneficiilor) sau al unor acte care emanau de la acesta.

diseminare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (disemina)

1. acțiunea de a disemina.
2. împrăștiere naturală a semințelor ajunse la maturitate; diseminație.
3. răspândire în organism a agenților unei boli.
4. modul de repartizare a mineralelor într-un zăcământ.