OK
X
distribui
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. distribuer, lat. distrubuere)
1.
a
împărți,
a
repartiza
în
mai
multe
locuri
sau
la
mai
multe
persoane.
distribuibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. fr. distribuable)
1.
care
poate
sau
care
ar
trebui
să
fie
distribuit.
2.
care
poate
fi
repartizat
în
mai
multe
locuri;
partajabil.
3.
(antonim)
nedistribuibil.
distribuire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. distribui)
1.
faptul
de
a
distribui;
împărțire,
repartizare,
distribuție.
2.
(rar)
așezare;
(rar)
dispunere.
3.
(tipo.;
despre
literele
de
tipar)
împărțire
în
casete
a
corpurilor
de
literă.
4.
(var.)
(înv.)
destribuire.
distribuit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (v. distribui)
1.
care
a
fost
împărțit
după
anumite
criterii.
2.
(despre
actori)
care
a
primit
un
rol
într-o
piesă
de
teatru,
într-un
film
etc.
3.
(rar)
așezat;
(rar)
dispus.
4.
(tipo.;
despre
literele
de
tipar)
care
au
fost
împărțite
în
casete.
5.
(var.)
distribut.
distribuitor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. distributeur)
1.
s.
m.
f.
cel
care
distribuie
(mărfuri,
alimente,
materiale
etc.).
2.
s.
n.
aparat,
dispozitiv
aplicat
la
o
mașină
pentru
a
asigura
distribuirea
forței
motrice,
împrăștierea
uniformă
a
unor
semințe
etc.
redistribui
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. redistribuer)
1.
a
distribui
din
nou.
aducție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adduction, lat. adductio)
1.
mișcare
de
apropiere
a
unui
membru
de
planul
de
simetrie
al
corpului.
2.
dirijare
a
apelor
către
locul
de
distribuire.
afiș
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. affiche)
1.
înștiințare
publică,
tipărită,
care
se
fixează
sau
se
distribuie
în
anumite
locuri.
2.
cap
de
~
=
primul
nume
de
pe
afișul
care
anunță
un
spectacol;
actor
celebru.
3.
gen
de
artă
grafică
cu
funcție
mobilizatoare,
de
informare,
de
reclamă.
alveolă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alvéole)
1.
cavitate
de
implantare
a
dinților
în
osul
maxilar.
2.
~
pulmonară
=
fiecare
dintre
micile
cavități
ce
se
găsesc
în
plămâni
la
capătul
bronhiilor.
3.
căsuță
construită
de
albine
în
fagure.
4.
(bot.)
scobitură.
5.
locaș
în
care
stau
semințele
în
distribuitorul
unei
semănători
sau
al
unui
trior.
6.
loc
retras
de
la
alinierea
unei
străzi,
a
unei
alei,
dintr-un
spațiu
plantat.
7.
scobitură
creată
la
suprafața
unei
roci
omogene.
8.
~
eoliană
=
mică
adâncitură
a
solului
săpată
de
vânt
în
regiunile
de
deșert.
9.
fiecare
dintre
scobiturile
practicate
în
balconetul
unui
frigider,
pentru
păstrarea
ouălor.
anaclază
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anaclase)
1.
distribuire
a
unei
silabe
lungi
la
două
picioare
metrice.
bloc 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bloc, blocus)
1.
bucată,
masă
mare
dintr-o
materie
solidă
și
grea;
corp,
obiect
dintr-o
bucată.
2.
masiv
de
beton
pentru
ancorarea
armăturii
la
elemente
grele
de
beton
precomprimat;
material
de
construcție
din
piatră
naturală,
beton,
ceramică.
3.
~
continental
=
sector
al
scoarței
terestre
de
mari
dimensiuni,
înconjurat
de
depresiuni
oceanice
sau
marine
de
mare
adâncime.
4.
(poligr.)
caracter
de
literă
înrudit
cu
caracterul
grotesc.
5.
grămadă
de
obiecte,
lucruri
etc.
care
formează
o
masă
unică.
6.
în
~
=
împreună,
laolaltă;
~
alimentar
=
serviciu
într-un
spital
care
asigură
pregătirea
și
servirea
hranei
bolnavilor;
~
operator
=
parte
a
unui
serviciu
de
chirurgie
rezervat
operațiilor.
7.
mapă
de
foi
de
hârtie
egale
prinse
împreună,
servind
pentru
a
face
însemnări,
desene
etc.
8.
ansamblu
de
mărci
poștale
detașate
dintr-o
coală.
9.
piesă
metalică
turnată
a
unei
mașini,
care
cuprinde
cilindrii
unui
motor,
camerele
de
răcire
și
conductele
de
distribuire.
10.
mecanism
care
permite
manevrarea
macazului
de
cale
ferată
din
cabina
acarului
sau
din
stație.
11.
grup
de
voleibaliști
care
sar
la
fileu
pentru
a
împiedica
pe
adversari
să
înscrie
un
punct
dintr-o
lovitură
de
atac.
12.
(în
S.U.A.)
porțiune
de
stradă
delimitată
de
două
intersecții.
13.
unitatea
dintre
(supra)structura
unei
societăți
istoric
determinate
și
relațiile
dialectice
dintre
ele.
14.
alianță,
înțelegere
(între
state,
partide
etc.).
15.
(med.)
obturare
a
unei
căi
vasculare
sau
întrerupere
a
circulației
printr-un
vas.
16.
întrerupere
a
unei
conductibilități
neuromusculare.
17.
(inform.)
ansamblu
de
circuite
ale
unui
ordinator
îndeplinind
aceeași
funcție.
branșament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. branchement)
1.
legătură
între
conducta
de
distribuire
a
apei,
gazului,
electricității
și
instalația
aferentă
a
unei
construcții;
ambranșament.