OK
X
temeinici
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (din temeinic)
1.
a
face
să
devină
temeinic;
a
consolida.
a fortiori
Parte de vorbire:
loc. adv., adj. inv.
Etimologie: (lat. a fortiori, cu atât mai mult)
1.
care
se
impune
cu
necesitate.
2.
(log.;
despre
raționamente)
care
constă
în
trecerea
de
la
o
judecată
la
alta
pe
baza
faptului
că
în
favoarea
celei
de-a
doua
judecăți
există
tot
atâtea
temeiuri.
antropologic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anthropologique)
1.
referitor
la
antropologie.
2.
școală
~ă
=
a)
școală
întemeiată
de
Lombroso,
care
concepea
infracțiunea
ca
un
produs
al
factorilor
biologici,
iar
pe
infractor
ca
un
tip
înnăscut
de
„om
criminal”;
b)
orientare
sociologică
care
susține
în
mod
eronat
că
viața
socială
a
popoarelor
este
determinată
de
caracteristicile
anatomo-fiziologice
ale
rasei.
apologetic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. apologétique)
1.
adj.
care
conține
o
apologie.
2.
s.
f.
ramură
a
teologiei
care
are
ca
scop
apărarea
creștinismului.
3.
sistem
preconceput,
teorie
etc.
prin
care
se
elogiază
neîntemeiat
o
persoană,
o
idee,
un
sistem
etc.
aprofunda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. approfondir)
1.
a
studia
temeinic;
a
pătrunde
cu
mintea.
argument
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. argument, lat. argumentum)
1.
dovadă
(propoziție,
raționament)
pe
care
se
întemeiază
o
demonstrație;
probă.
2.
(mat.)
element
din
domeniul
de
definiție
al
unei
funcții;
variabilă
independentă.
3.
rezumat
al
unei
piese
de
teatru,
al
unei
opere
literare
etc.
4.
dată
folosită
drept
cheie
în
cursul
unei
sortări,
unei
căutări
într-un
fișier.
astrologic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. astrologique, lat. astrologicus)
1.
referitor
la
astrologie.
2.
literatură
~ă
=
literatură
cu
caracter
divinatoriu,
întemeiată
pe
credința
în
influența
aștrilor
asupra
destinului.