OK
X
terminare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (termina)
1.
acțiunea
de
a
(se)
termina
și
rezultatul
ei;
sfârșire,
isprăvire.
2.
(lingv.;
învechit)
terminație.
autodeterminare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. autodétermination)
1.
principiu
care
exprimă
dreptul
fiecărei
națiuni
de
a-și
alege,
fără
imixtiuni
din
afară,
statutul
ei
politic
și
calea
de
dezvoltare
economică,
socială
și
culturală.
determinare
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
determinatio;
identificatio
2.
FR
détermination;
identification
3.
EN
determination;
identification
4.
DE
Bestimmung;
Identifizierung
5.
RU
определение;
отождествление;
идентификaция
6.
HU
meghatározás
determinare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (determina)
1.
acțiunea
de
a
determina.
2.
operație
logică,
inversă
generalizării,
prin
care
se
trece
de
la
noțiuni
mai
generale
la
noțiuni
mai
puțin
generale.
3.
precizare
a
conținutului
unui
cuvânt
sau
al
unei
propoziții
(determinat)
cu
ajutorul
unui
determinant.
indeterminare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. indétermination)
1.
starea
de
spirit
a
unei
persoane
care
nu
este
capabilă
să
ia
o
decizie;
lipsă
de
hotărâre;
indeterminație.
2.
caracterul
unui
lucru
care
nu
este
definit,
stabilit,
delimitat
cu
precizie;
lipsă
de
determinare,
de
precizie;
nedeterminare.
3.
(antonim)
determinare.
nedeterminare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (ne- + determinare)
1.
incertitudine,
imprecizie.
2.
(mat.)
lipsă
de
determinare
a
valorii
unei
mărimi.
supradeterminare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. surdétermination)
1.
caracter
al
unui
proces
care
este
determinat
de
un
mare
număr
de
condiții.
2.
caracterul
unei
conduite
determinate
de
mai
multe
motivații
concurente.
absolvență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (absolvent + -enţă)
1.
terminare
a
unei
forme
de
învățământ;
absolvire.
acidimetrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acidimétrie)
1.
capitol
din
analiza
volumetrică
având
ca
obiect
determinarea
concentrației
soluțiilor
acide.
aerobioscop
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. aerobioscope)
1.
aparat
pentru
determinarea
gradului
de
poluare
a
aerului.
aeropoligonație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aéropolygonation)
1.
triangulație
fotogrammetrică
spațială
care
folosește
fotograme
de
lungimi
mici
pentru
determinarea
coordonatelor
punctelor
terestre.
aerotaxație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după germ. Aerotaxis)
1.
metodă
de
determinare
a
elementelor
caracteristice
ale
arboreturilor
prin
observare
directă
sau
cu
ajutorul
fotogramelor
aeriene.
aerotriangulație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérotriangulation)
1.
metodă
de
determinare
a
punctelor
de
triangulație
prin
aerofotograme.