OK
X
aluviu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat., fr. alluvium)
1.
perioadă
geologică
din
cuaternarul
superior,
începând
de
la
retragerea
ghețarilor
până
în
zilele
noastre;
holocen.
colocviu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. colloquium)
1.
convorbire,
discuție
(științifică);
simpozion.
2.
formă
de
examinare
a
cunoștințelor
prin
discuții
între
profesori
și
studenți,
elevi
etc.
coluviu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. colluvium, fr. colluvion)
1.
material
detritic
din
dezagregarea
rocilor
sub
acțiunea
agenților
fizici
și
transportat
la
distanță
mică
de
la
locul
de
formare.
compluviu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat., fr. compluvium)
1.
deschizătură
în
acoperișul
atriumului
caselor
romane,
prin
care
cădea
în
impluviu
apa
de
ploaie.
deluviu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. diluvium)
1.
material
detritic
provenit
din
alterarea
și
degradarea
rocilor,
transportat
de
apele
de
șiroire.
diluviu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. diluvium)
1.
potopul
biblic;
(p.
ext.)
revărsare
de
ape,
cu
furtună
și
ploi
torențiale;
potop.
2.
pleistocen.
afuire
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. affouillement)
1.
dislocare
și
spălare
de
către
curentul
apei
a
aluviunilor
din
jurul
unei
nave
sau
al
fundației
unei
construcții
de
pe
fundul
apelor
curgătoare.
agradare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după engl. aggradation)
1.
înălțare
a
albiei
unui
râu
prin
aluviuni;
ridicare
a
suprafeței
reliefului
prin
depuneri
de
materiale.
agresiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agression, lat. aggressio)
1.
atac
brutal
neprovocat.
2.
folosire
a
forței
armate
de
către
un
stat
sau
o
coaliție
de
state
împotriva
suveranității,
integrității
teritoriale
și
independenței
politice
a
unui
alt
stat.
3.
atac
asupra
persoanelor
sau
bunurilor.
4.
acțiune
exterioară
care
primejduiește
echilibrul
și
integritatea
unui
sistem
viu.
almandin
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. almanadin)
1.
granat
de
culoare
roșie-brună
din
șisturile
cristaline
și
aluviuni,
abraziv
sau
piatră
semiprețioasă.
aluvial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alluvial)
1.
referitor
la
sau
produs
de
aluviuni;
aluvionar.
2.
sol
~
=
sol
sedimentar
care
provine
(sau/și
încă
se
dezvoltă)
din
aluviuni.
aluviona
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. alluvionner)
1.
(despre
un
curs
de
apă)
a
depune
aluviuni.
2.
a
crește
un
teren
prin
acumularea
de
aluviuni.