bidonvil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bidonville)

1. cartier de locuințe mizere, improvizate din deșeuri industriale, din tabla bidoanelor uzate etc., unde locuiește populația săracă a unei metropole.

decovil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décauville)

1. cărucior care se deplasează pe roți de cale ferată îngustă, la exploatări locale și temporare.

godevil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. go-devil)

1. dispozitiv pentru ghidarea unui instrument sau aparat în interiorul țevilor de extracție sau a conductelor din exploatările petroliere.

nervil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nerville)

1. ultima ramificație a unei nervuri.

vilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., it., lat. villa)

1. reședință rustică în Imperiul Roman sau în evul mediu.
2. casă elegantă înconjurată de grădină.

vilaiet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vilayet)

1. diviziune administrativ-teritorială din țările musulmane.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

abrutizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abrutissant)

1. care abrutizează.
2. care dezumanizează prin diminuarea sau distrugerea activității intelectuale sau spirituale.
3. (antonim) civilizator.

abuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalității; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.

academism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académisme)

1. imitație servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renașterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumusețe rece și convențional.
3. fel de a se comporta academic.

acort, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accort)

1. plin de civilitate, politicos; simpatic, amabil.
2. (antonime) dezagreabil, inabordabil.

acvilide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquilidés)

1. familie de păsări răpitoare: acvila.