corporal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. corporel, lat. corporalis)

1. pentru corp, privitor la corp; trupesc.
2. pedeapsă ~ă = pedeapsă prin lovituri și torturi, care se aplica în trecut delincvenților; percheziție ~ă = percheziție făcută cuiva pentru a vedea dacă nu ascunde sub haine arme sau alte mijloace de atac.
3. cu corp, material.

corporalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corporalité)

1. însușirea de a fi corporal, materialitate.

acorporal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (a- + corporal)

1. care nu are corp; lipsit de corp.
2. care nu este făcut din materie; de natură necorporală.
3. (antonim) corporal, material.

alopecie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alopécie, lat. alopecia, gr. alopekeia)

1. cădere prematură a părului (de pe cap); chelie.
2. absența congenitală sau temporară, pierderea totală sau parțială a părului de pe cap sau a părului corporal; peladă.

aloterm, -ă

Parte de vorbire:   adj.  
Etimologie: (engl. allotherm)

1. a cărui temperatură corporală depinde de cea a mediului înconjurător.

categorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catégorie, lat. categoria, gr. kategoria)

1. noțiune fundamentală care exprimă proprietățile și relațiile esențiale și generale ale obiectelor și fenomenelor realității.
2. grup de ființe, obiecte, fenomene de același fel, sau asemănătoare între ele.
3. ~ socială = grup social care reunește parțial trăsăturile unei clase sociale.
4. grupă în cadrul unei ramuri sportive, stabilită, în raport cu greutatea corporală a concurenților, după performanțele realizate sau după vârstă.

controlateral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. controlatéral)

1. (despre leziuni, paralizii) care este localizat în jumătatea corporală opusă.

conversiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conversion, lat. conversio)

1. modificare a condițiilor inițiale ale unui împrumut.
2. preschimbare a unei valori monetare într-o valoare de altă natură.
3. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru.
4. modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor mărimi date.
5. transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule.
6. (biol.) schimbare în ordine liniară a genelor; transmutație genetică.
7. reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme, cu sau fără schimbarea înțelesului ori funcțiilor sintactice; reversiune.
8. schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvânt; hipotaxă.
9. (log.) răsturnare a unei judecăți prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul.
10. traducere a unui cuvânt, număr sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul.
11. mecanism psihic care face să apară un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede în conștiință fără a provoca o reacție de angoasă.