Dictionar

studia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. studiare)

1. tr. a se ocupa cu munca de cercetare; a învăța.
2. a analiza, a cerceta.
3. tr., refl. a (se) observa, a (se) cerceta cu atenție.
 

autostudia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + studia)

1. refl. a se studia pe sine; a se autocontrola.
 

studiat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (studia)

1. analizat, examinat, cercetat.
2. (fig.) lipsit de naturalețe, afectat.
 

abiologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiologie)

1. disciplină care studiază elementele anorganice, adică elementele lipsite de viață.
 
 

acordic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ. akkordisch, Akkordik)

1. adj. referitor la acordică.
2. s.f. disciplină muzicală care studiază diferitele acorduri.
 

acridologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acrido- + -logie)

1. parte a entomologiei care studiază lăcustele; studiul științific al lăcustelor.
 
 

actinologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinologie)

1. disciplină care studiază efectul radiațiilor asupra funcțiilor biologice ale organismelor.