Dictionar

corintian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. corinthien)

1. care aparține Corintului sau corintienilor; privitor la Corint sau Corintieni; corintic.
2. care face parte din populația Corintului; originar din Corint.
3. se spune despre un ordin arhitectural grecesc, caracterizat de o mare bogăție de elemente și de un capitel decorat cu două rânduri de frunze de acant; care aparține acestui ordin.
 

corintic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. korinthisch)

1. din Corint; corintian.
2. ordin ~ = ordin arhitectonic din Grecia antică caracterizat prin coloane zvelte decorate cu caneluri, cu capitelul înalt, împodobit cu sculpturi reprezentând frunze de acantă în volută.
 

campană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. campane, lat., it. campana, clopot)

1. capitel al unei coloane corintice sau dorice.
2. construcție de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat.
3. (muz.; pl.) instrument de percuție din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibrație prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote.
 

compozit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. composite, lat. compositus)

1. alcătuit din elemente sau materiale diferite.
2. ordin ~ (și s. n.) ordin arhitectonic la romani, care îmbină capitelul corintic cu voluta ionică.
3. s. n. pl. (tehn.) materiale care reunesc elemente diferite într-un singur produs.
 

corintian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. corinthien)

1. care aparține Corintului sau corintienilor; privitor la Corint sau Corintieni; corintic.
2. care face parte din populația Corintului; originar din Corint.
3. se spune despre un ordin arhitectural grecesc, caracterizat de o mare bogăție de elemente și de un capitel decorat cu două rânduri de frunze de acant; care aparține acestui ordin.
 

corintic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. korinthisch)

1. din Corint; corintian.
2. ordin ~ = ordin arhitectonic din Grecia antică caracterizat prin coloane zvelte decorate cu caneluri, cu capitelul înalt, împodobit cu sculpturi reprezentând frunze de acantă în volută.
 

istmic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. isthmique)

1. care aparține unui istm.
2. jocuri ~e = serbări la vechii greci care se organizau din doi în doi ani, în Istmul Corintic, cu întreceri de lupte, alergări, aruncarea discului și a suliței etc.
 

tijetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tigette)

1. (arhit.) partea din capul unei coloane corintiene, ornată cu frunze, din care pornesc volutele.