autoplazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autoplasie)

1. proces de dezvoltare în care unele celule ale embrionului se diferențiază morfologic și biologic într-o anumită direcție.

daltonian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. daltonien)

1. I. care este afectat de daltonism; daltonist.
2. II. persoană atinsă de daltonism, care nu diferențiază anumite culori; daltonist.

diferențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. différentiel)

1. adj. care diferențiază.
2. care comportă, lucrează cu diferențe.
3. (mat.) referitor la diferențe care tind către zero.
4. ecuație ~ă (și s. f.) = ecuație care conține o variabilă, funcția recunoscută și derivate ale acesteia; calcul ~ = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor și al diferențialelor; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice folosind calculul diferențial.
5. s. f. (mat.) produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente.
6. s. n. angrenaj constituit din două roți dințate planetare așezate pe același ax și din două roți satelite, utilizat la autovehicule pentru a transmite la roți turații diferite la viraje, iar la mașini de lucru pentru a varia în mod deosebit turația.

macrogametofit

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. macrogamétophyte)

1. (biol.) gametofit femel pe care se diferențiază gametangii și gameții feminini.
2. (antonim) microgametofit.

miotom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. myotome)

1. instrument chirurgical utilizat în miotomie.
2. parte a unei somite care se diferențiază în mușchi scheletici.
3. grup muscular inervat de un singur nerv spinal.

normotip

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. normotype)

1. tip structurat normal, sănătos, echilibrat.
2. tip uman comun, de la care se diferențiază alte tipuri.