conveni

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. convenir, lat. convenire)

1. a corespunde dorințelor cuiva, a-i plăcea.
2. a se înțelege, a cădea de acord.
3. a încheia o convenție.

epicureic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. epikureisch)

1. care aparține epicureismului; care decurge din epicureism; epicurian.
2. conform cu filosofia lui Epicur; epicurian.
3. (prin ext.) devotat plăcerii, dependent de plăcere; epicurian.
4. școala ~ă = școală filosofică inițiată de Epicur, a cărei activitate s-a desfășurat mai multe secole, având ca obiectiv principal atingerea fericirii prin satisfacerea doar a dorințelor „naturale și necesare”.

epicurian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. épicurien)

1. I. care se referă la doctrina filozofică a lui Epicur (sau epicurism); care ține de doctrina lui Epicur (sau epicurism); epicureic, epicureu.
2. care se dedică plăcerilor mesei, plăcerilor carnale; care se caracterizează prin căutarea plăcerilor.
3. care invită la plăceri.
4. școală ~ă = curent filosofic al cărui obiectiv principal este atingerea fericirii prin satisfacerea doar a dorințelor „naturale și necesare”; epicurism.
5. II. adept al epicurismului; epicureic, epicureu.
6. (fam.) om înclinat spre plăceri; senzual.
7. (antonime) jansenist, stoic.

eros

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éros /1/, germ. Eros)

1. dragoste, iubire; (spec.) dragoste senzuală; motiv erotic în literatură.
2. ansamblul dorințelor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido.
3. ansamblul instinctelor de conservare și perpetuare.

loisir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. loisir)

1. timp liber (al cuiva).
2. folosire optimă a timpului liber, potrivit dorințelor și înclinațiilor individului.

populism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. populisme)

1. mișcare politică rusă de la sfârșitul sec. XIX care preconiza o societate socialistă, contrară industrialismului occidental.
2. ideologie a mișcării politice și artistice care vedea în popor un model etic și social.
3. atitudine favorabilă satisfacerii dorințelor poporului, chiar în detrimentul intereselor reale ale acestuia.