muncitorime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (muncitor + -ime)

1. totalitatea muncitorilor; adunare, mulțime de muncitori.

bluză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blouse)

1. obiect de îmbrăcăminte, lung până la brâu, cu mâneci, pe care îl poartă femeile.
2. haină de pânză pe care o poartă militarii vara, în locul vestonului.
3. haină de protecție purtată de muncitori în timpul lucrului.

brigadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brigade, rus. brigada)

1. formațiune (stabilă) de lucru format din muncitori, organizată pentru anumite sarcini de producție.
2. formațiune de poliție într-un anumit scop, cu un anumit profil.
3. ~ artistică = echipă de artiști amatori care prezintă programe scurte, inspirate din viața colectivului din care fac parte.
4. echipă de specialiști care controlează și îndrumă activitatea unei instituții, întreprinderi etc.
5. mare unitate militară din două sau trei regimente din aceeași armă, mai mică decât divizia.
6. mare unitate navală din șase-nouă nave mijlocii (distrugătoare, submarine) sau două-trei nave mici (vedete) o ~ăzi internaționale = mari unități militare constituite în Spania din voluntari de diferite naționalități în războiul din 1936-1939.
7. subunitate silvică din mai multe cantoane (3) și supravegheată de un brigadier (2).

caolinoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. kaolinosis)

1. pneumoconioză cauzată de inhalarea prafului de argilă, amestecat cu cuarț, la muncitorii din industria ceramică.

cască

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. casque)

1. acoperământ de cap din metal ușor, dar rezistent, pe care îl poartă militarii în luptă, unii sportivi sau muncitorii, scafandrii și cosmonauții pentru protejarea capului.
2. ~ăști albastre = trupe ONU aflate în zone de conflict.
3. acoperământ de cap din cauciuc, la înotări pentru a nu-și uda părul.
4. dispozitiv metalic în formă de căciulă, servind la uscatul părului.
5. dispozitiv din unu sau două receptoare fixate pe urechi pentru ascultarea transmisiunilor radiofonice sau telefonice.

ciompi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. ciompi)

1. pl. nume dat muncitorilor torcători de lână din Florența sec. XIV, care, aliați cu meseriașii neîncadrați în bresle, s-au răsculat în 1378 împotriva negustorilor, bancherilor și patronilor.

contract

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. contractus, fr. contrat)

1. convenție, înțelegere scrisă prin care două sau mai multe părți se obligă reciproc la ceva.
2. ~ de muncă = contract potrivit căruia cineva se obligă să presteze o anumită muncă în schimbul unei retribuții; ~ colectiv de muncă = contract încheiat de o instituție sau întreprindere cu muncitorii și funcționații respectivi, reprezentați prin comitetul sindicatului; ~ economic = contract între două întreprinderi prin care o parte se obligă să livreze anumite produse, să presteze un serviciu sau să execute o lucrare, iar cealaltă să plătească prețul mărfii sau al lucrării, ori tariful serviciului efectuat.
3. teoria ~ului social = teorie raționalistă potrivit căreia statul ar fi apărut ca urmare a unei convenții între oameni.
4. (bridge) număr de levate la care s-a angajat un jucător.