planșă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. planche)

1. foaie de hârtie care cuprinde un desen (tehnic).
2. reproducere cu ajutorul tiparului a unui desen, a unei picturi.
3. fiecare dintre plăcile de beton ale pavajului unei șosele.
4. (sport) bandă specială de lemn în formă de schi mai scurt, care permite unei persoane deplasarea, prin tractare, pe suprafața apei.

palplanșă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. palplanche)

1. element de construcție destinat să sprijine terenul unei săpături sau să formeze o incintă în interiorul căreia să se poată executa o lucrare, ferită de infiltrația apei.

planșă; figură

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT icon
2. FR figure; dessin; image
3. EN figure; plate
4. DE figur; tafel; abbildung
5. RU рисунок; изобрaжение
6. HU lemez, lap; ábra rajz

acvaplan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquaplane)

1. planșă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcație cu motor.
2. sport practicat pe o asemenea planșă.
3. ambarcație de transport având propulsie cu reacție submarină.

clișeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cliché)

1. plată (film) fotografică impresionată de lumină, proba negativă a unei fotografii.
2. planșă, copia unui text, a unei figuri pentru imprimare.
3. (fig.) frază banală, expresie stereotipă; șablon.

litotipografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lithotypographie)

1. arta de a reproduce litografic o planșă imprimată cu caractere tipografice obișnuite.

panou

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. panneau)

1. planșă, tablă de lemn, de carton etc. fixată pe un perete sau pe suporturi, pentru afișaj.
2. ~ de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comandă ale unei mașini, ale unei uzine etc.; ~ de onoare = panou cu fotografii și informații despre evidențiații unei întreprinderi, instituții.
3. porțiune a unui perete sau tavan despărțită de rest prin elemente de sculptură, stucatură ori pictură; (p. ext.) tablou, țesătură artificială fixată ca decorație pe un perete despărțitor.
4. tablă mare în fața căreia este fixat coșul de baschet.
5. ~ de tragere = țintă în formă de panou, pentru trageri.
6. element de construcție plin sau din bare, la căptușirea unui zid, la acoperirea unei deschideri, la construirea fuzelajelor aeromodelelor etc.

stereotip, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. stéréotype)

1. adj. tipărit după un stereotip.
2. (fig.; peior.) reprodus în aceeași formă; comun, mereu același, neschimbat; obișnuit, banal.
3. s. m. (fiziol.) ~ dinamic = complex stabil de reacții reflex-condiționate, în urma unei succesiuni constante a stimulilor.
4. s. n. planșă, tipar solid, copia unui zaț sau a unui clișeu care servește la tipărirea edițiilor unei lucrări de mare tiraj; stereo.