OK
X
antoliză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antholyse)
1.
metamorfoză
regresivă
a
organelor
florale.
2.
separare,
multiplicare
a
elementelor
florale.
asimilare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: ( asimila)
1.
acțiunea
de
a
asimila.
2.
fenomen
fonetic,
transformarea
unui
sunet
sub
influența
altuia
aflat
în
apropiere,
în
sensul
dobândirii
unei
caracteristici
asemănătoare;
asimilație.
3.
~
progresivă
=
asimilare
realizată
din
sunetul
anterior;
~
regresivă
=
asimilare
realizată
din
sunetul
posterior.
cataplazie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. cataplasie)
1.
(med.)
reversie
(degenerativă)
a
celulelor
sau
a
țesutului
la
o
formă
anterioară
sau
mai
primitivă;
metaplazie
regresivă.
degenerescență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dégénérescence)
1.
tendință
de
degenerare.
2.
modificare
patologică
regresivă
a
unui
țesut
sau
organ.
3.
(mat.)
existența
mai
multor
funcții
proprii,
corespunzătoare
unei
singure
valori
proprii
unui
operator.
derivare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (deriva)
1.
acțiunea
de
a
deriva
și
rezultatul
ei;
provenire,
coborâre
din.
2.
acțiunea
de
a
devia
de
la
traiectorie.
3.
operațiune
constând
în
devierea
unui
curs
de
apă.
4.
(elect.)
comunicare
stabilită
între
două
puncte
ale
unui
circuit
prin
intermediul
unui
al
doilea
conductor.
5.
(lingv.)
provenire
a
unui
cuvânt
din
altul;
procedeu
de
formare
a
cuvintelor
prin
adăugare
de
afixe
sau
prin
suprimarea
lor.
6.
(lingv.)
~
progresivă
=
derivare
bazată
pe
adăugarea
formativelor,
a
afixelor;
afixare.
7.
(lingv.)
~
regresivă
(sau
inversă)
=
derivare
prin
suprimarea
formativelor,
a
desinențelor
sau
a
sufixelor.
8.
(mat.)
operație
de
calcul
diferențial
prin
care
se
obține
o
derivată.
9.
(inform.)
trecere
de
la
un
cuvânt
la
altul
prin
aplicarea
unei
reguli
din
gramatica
formală.
10.
(med.)
tratament
constând
în
devierea
unui
focar
inflamator
spre
exterior
sau
spre
organe
secundare.
11.
(fig.)
acțiunea
de
a
deturna
o
idee,
un
sentiment
de
la
scopul
său
inițial.
involuție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. involution, lat. involutio)
1.
transformare
regresivă
a
unui
țesut,
organ
sau
organism.
2.
revenire
a
unui
organ
la
starea
normală,
după
o
dezvoltare
anormală
în
urma
unei
boli
sau
a
unei
stări
organice
excepționale.
3.
(mat.)
transformare
biunivocă
a
unei
mulțimi
în
ea
însăși.
4.
(fil.)
trecerea
de
la
eterogen
la
omogen,
de
la
multiplu
la
unitate.
5.
ondulație
a
unor
straturi
subțiri
de
sedimente
sau
roci
detritice
care
apar
sub
influența
acțiunii
înghețului.