OK
X
revendica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. revendiquer)
1.
a
reclama
un
drept,
un
bun
etc.
care
se
cuvine
sau
aparține
cuiva
și
care
se
află
în
posesiunea
altcuiva.
2.
a
cere,
a
pretinde.
revendicant
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (revendica + -ant)
1.
cel
care
revendică
ceva.
revendicare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (revendica)
1.
acțiunea
de
a
revendica;
ceea
ce
se
revendică;
revendicație.
revendicație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. revendication)
1.
revendicare;
ceea
ce
revendică.
revendicativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. revendicatif)
1.
care
revendică
un
bun,
un
drept
cuvenit.
revendicator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. revendicateur)
1.
(cel)
care
exprimă
o
revendicare.
autonomist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. autonomiste)
1.
(persoană)
care
susține
autonomia.
2.
I.
în
legătură
cu
autonomia
politică
a
unui
grup
uman
sau
a
unui
teritoriu.
3.
II.
persoană
care
revendică
autonomia
unui
teritoriu.
congregaționalism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. congrégationalisme)
1.
mișcare
protestantă
din
Anglia,
care
revendica
autonomia
bisericilor
locale
față
de
stat
și
nega
ierarhia
ecleziastică.
cverulență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. quérulence)
1.
tendință
patologică
a
cuiva
spre
revendicări
nefondate,
având
convingerea
de
a
fi
nedreptățit.
2.
trăsăturile
caracteristice
ale
unui
subiect
cverulent.
democrat, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. démocrate)
1.
I.
referitor
la
democrație;
democratic.
2.
care
are
convingeri
democratice,
care
militează
pentru
democrație.
3.
care
este
membru
al
unui
partid
care
revendică
democrația.
4.
partid
~
=
partid
cu
orientare
democrată.
5.
II.
partizan
al
democrației,
al
unui
sistem
politic
în
care
poporul
își
alege
reprezentanții.
6.
(S.U.A.)
membru
sau
susținător
al
Partidului
Democrat.
7.
~ți
revoluționari
=
ideologi
și
militanți
ai
revoluției
burghezo-democratice,
care
au
luptat
consecvent
pentru
desființarea
iobăgiei
și
lichidarea
rânduielilor
feudale.
8.
~-creștin
=
membru
al
unui
partid
democrat
care
adoptă
principiile
creștinismului.
9.
(antonime)
aristocrat,
autocrat,
autoritar.
diversiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. diversion, lat. diversio)
1.
încercare
de
a
schimba
cursul
unei
acțiuni,
de
a
abate
intențiile,
gândurile
cuiva.
2.
acțiune
politică
reacționară,
întreprinsă
de
un
guvern,
un
partid
etc.
cu
scopul
de
a
distrage
atenția
maselor
de
la
acțiuni
revendicative
sau
revoluționare.
3.
(mil.)
acțiune,
operație
care
urmărește
abaterea
atenției
forțelor
inamicului
dintr-un
anumit
punct.
extrăda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. extrader)
1.
a
preda,
la
cerere,
pe
un
infractor
statului
căruia
îi
aparține
sau
care
îl
revendică.