simplist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. simpliste)

1. (despre concepții, raționamente etc.) care consideră lucrurile superficial, unilateral; lipsit de subtilități.

naiv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. naïf)

1. adj. (și adv., s. m. f.) natural, candid, ingenuu; sincer, neprefăcut.
2. fără experiență, credul, inocent.
3. artă ~ă = artă cu trăsături artizanale și populare, caracterizată prin enumerarea și descrierea minuțioasă, intuitivă, a lucrurilor, ființelor etc.
4. (peior.) simplist, prostuț; copilăresc.
5. s. m. pl. pictori care ignorează perspectiva, legile proporțiilor și ale compoziției etc.

primar, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. primarius, fr. primaire)

1. adj. inițial, de la început, originar; primordial, principal. (p. ext.) de primul grad, de bază.
2. învățământ ~ = formă de învățământ, cu caracter obligatoriu, în care se predau noțiunile elementare ale principalelor discipline; eră ~ă = paleozoic; medic ~ = medic care, prin concurs, a devenit superior medicului specialist.
3. simplu, rudimentar, simplist.
4. (despre cuvinte) primitive.
5. (ec.) sector ~ = ansamblu de activități economice producător de materii prime (agricultura și industriile extractive).
6. (med.; despre simptome) care apare în prima fază a unei boli.
7. care se manifestă brutal; care dovedește lipsă de cultură, de rafinament.
8. (despre elemente și compuși chimici) cu o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical.
9. s. m. reprezentant ales, cu atribuții administrative în orașe și comune.

sociologism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. sociologisme, rus. soţiologizm)

1. orientare ideologică ce tinde să subordoneze sociologiei cercetarea întregii realități sociale.
2. ~ vulgar = denumire generică pentru diferite forme de interpretare simplistă a fenomenelor culturii spirituale, constând în ignorarea specificității și relativei independențe a suprastructurii față de baza economico-socială.

vulgariza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. vulgariser)

1. tr. a răspândi, a difuza în mase (idei, cunoștințe etc.); a populariza.
2. a trata o chestiune în mod simplist, a banaliza.
3. refl. a deveni vulgar (2).

vulgarizator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. vultarisateur)

1. (cel) care vulgarizează o artă, o știință.
2. (cel) care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze.