transcendental, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. transcendantal)
Etimologie: (fr. transcendantal)
1. (în fil. scolastică) referitor la atributele care depășesc categoriile lui Aristotel prin caracterul lor general valabil pentru oricare existență.
2. (la Kant, referitor la formele apriorice ale cunoașterii) care premerge experienței și o condiționează.