OK
X
întreținător, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (întreține + -ător)
1.
(persoană)
care
întreține,
care
susține
o
altă
persoană,
o
instituție
etc.;
susținător.
întreține
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. /s’/entretenir)
1.
tr.
a
păstra
în
stare
bună.
2.
a
alimenta,
a
susține
(arderea).
3.
tr.,
refl.
a
da,
a(-și)
asigura
mijloacele
de
trai
necesare.
4.
refl.
a
sta
de
vorbă
cu
cineva,
a
conversa.
întreținere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (întreţine)
1.
acțiunea
de
a
(se)
întreține.
2.
taxă
plătită
de
locatarii
unui
imobil
pentru
acoperirea
cheltuielilor
comune.
întreținut, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (întreţine)
1.
adj.
(despre
oscilații
mecanice,
electromagnetice
etc.)
cu
amplitudine
menținută
constantă
printr-un
aport
de
energie
din
exterior.
2.
adj.,
s.
m.
f.
(cel)
care
este
în
întreținerea
altei
persoane
de
sex
opus
(cu
care
trăiește
în
concubinaj).
abreacție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abréaction)
1.
(psihan.)
reapariție
bruscă
a
unor
tensiuni
emoționale,
regulate.
2.
reacție
de
eliberare
a
unor
tensiuni
emoționale
care
altfel
ar
întreține
conflictele
psihice
și
ar
genera
tulburări
durabile;
reacție
de
apărare.
3.
sin.
catharsis.
accesorist
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accessoiriste)
1.
cel
care
întreține
și
plasează
accesoriile
în
teatru,
cinema
și
televiziune.
adulter, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. adultère, lat. adulterium)
1.
adj.
(despre
soți)
care
încalcă
fidelitatea
conjugală.
2.
s.n.
întreținere
a
relațiilor
sexuale
în
afara
căsătoriei;
(înv.)
adulteriu.
aerobic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aérobique, engl. aerobic)
1.
care
crește
consumul
de
oxigen
al
corpului
(ex.
dans
~).
2.
gimnastică
~ă
=
gimnastică
de
întreținere
executată
pe
fond
muzical
cu
ritm
susținut.
afabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. affabilité, lat. affabilitas)
1.
însușirea
de
a
fi
afabil;
calitatea
unei
persoane
afabile.
2.
calitatea
celui
care
primește,
care
ascultă
și
întreține
cu
bunăvoință
pe
ceilalți.
3.
(antonim)
acrimonie.
alimentar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alimentaire, lat. alimentarius)
1.
adj.
referitor
la
alimente;
care
servește
ca
aliment.
2.
pensie
~ă
=
sumă
de
bani
pe
care
cineva
o
plătește
(lunar)
unei
persoane
pentru
întreținere.
3.
s.
f.
unitate
comercială
unde
se
vând
alimente.