OK
X
diverge
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. diverger, lat. divergere)
1.
(despre
drepte,
raze
etc.)
a
pleca
din
același
punct,
răsfirându-se.
2.
(fig.)
a
se
deosebi,
a
fi
în
dezacord.
divergent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. divergent, lat. divergens)
1.
(despre
linii,
raze
etc.)
care,
pornind
dintr-un
punct,
se
depărtează
în
direcții
diferite.
2.
lentilă
~ă
=
lentilă
care
împrăștie
razele
incidente
paralele.
3.
(mat.;
despre
un
șir
de
numere)
care
nu
are
limită
(finită);
(despre
serii)
la
care
șirul
sumelor
parțiale
tinde
spre
infinit.
4.
(fig.;
despre
păreri,
concepții,
atitudini)
care
se
deosebesc,
care
sunt
contradictorii.
divergență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. divergence, lat. divergentia)
1.
deosebire,
opoziție
de
păreri,
de
concepții
etc.;
(p.
ext.)
neînțelegere,
conflict.
2.
proprietate
a
unui
fascicul
de
radiații
pornind
din
același
punct
de
a-și
mări
secțiunea.
3.
însușire
a
unui
sistem
optic
(lentilă,
oglindă)
de
a
transforma
fasciculele
paralele
sau
convergente
în
fascicule
divergente.
4.
(biol.)
deosebire
între
indivizi,
specii
etc.
în
procesul
de
adaptare
la
condiții
variate
de
mediu,
în
lupta
pentru
viață.
5.
(mat.)
proprietate
a
unei
serii
de
a
fi
divergentă.
divergere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (diverge)
1.
(despre
drepte,
raze
etc.)
acțiunea
de
a
se
răsfira
plecând
din
același
punct.
2.
(fig.)
diferență
de
opinii,
de
atitudine,
între
persoane
sau
grupuri
de
persoane.
anticiclon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anticyclone)
1.
regiune
în
care
presiunea
atmosferică
crește
de
la
periferie
spre
centru
și
masele
de
aer
au
o
mișcare
divergentă,
producând
vreme
senină.
colima
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (colimaţie)
1.
(fiz.)
a
transforma
un
fascicul
de
raze
divergente
sau
convergente
într-unul
paralel.
2.
a
viza,
a
orienta
o
lunetă
într-o
anumită
direcție.
convergență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. convergence)
1.
faptul
de
a
converge.
2.
teoria
~ței
=
teorie
burgheză
care
preconizează
evoluția
celor
două
sisteme
social-economice
și
politice,
socialismul
și
capitalismul,
spre
un
tip
comun
de
societate,
fără
a
fi
nevoie
de
revoluția
socială.
3.
proprietate
a
unui
fascicul
de
radiații
de
a-și
micșora
secțiunea,
concentrându-se
într-un
singur
punct.
4.
însușire
a
unui
sistem
optic
de
a
transforma
fasciculele
paralele
sau
divergente
în
fascicule
convergente.
5.
(mat.)
proprietate
a
unui
șir
și
a
unei
serii
de
a
fi
convergente.
6.
(biol.)
apariție,
în
cursul
evoluției,
a
unor
caractere
structurale
sau
funcționale
aparent
similare
la
specii
înrudite,
datorită
adaptării
la
aceleași
condiții
de
viață.
crown
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. crown/-glass/)
1.
sticlă
~
=
sticlă
cu
însușiri
speciale,
foarte
puțin
dispersivă,
pentru
lentilele
divergente.
defluire
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. defluire, lat. defluere)
1.
răspândire
în
direcții
divergente
a
unor
trupe,
grupate
într-un
spațiu
restrâns,
(p.
ext.)
a
unor
mase
de
oameni.
difluent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. diffluent, lat. diffluens)
1.
care
se
dezvoltă
în
direcții
divergente,
care
se
ramifică,
se
răspândește.
2.
(despre
corpuri)
care
devine
fluid.