Dictionar

dres

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. dress)

1. ciorapi cu chiloți; ciorap-pantalon.
2. (sport, balet) echipament (pe corp).
 

dresa 1

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dresser)

1. a învăța, a deprinde un animal să execute la comandă anumite figuri și mișcări.
2. (fig.; peior.) a obișnui pe cineva să se poarte într-un anumit fel în diferite ocazii.
 

dresa 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dresser)

1. a întocmi un proces-verbal, un act oficial.
 

dresaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dressage)

1. dresare a unui animal, dresură.
 

dresor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. dresseur)

1. persoană care se ocupă cu dresarea animalelor; domptor.
 

dressing

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. dressing)

1. încăpere mică pentru haine; vestiar.
2. sos rece pe bază de vinegretă sau maioneză, folosit pentru asezonarea salatelor.
 

dresură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Dressur)

1. acțiunea de a dresa; dresaj, dresare.
2. faptul de a obișnui un animal cu anumite comportamente.
3. număr într-un spectacol de circ realizat cu animale dresate.
 

acosta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accoster)

1. intr. a manevra o navă, cu bordul la chei sau la o altă navă; a aborda.
2. tr. (fig.) a opri pe cineva și a i se adresa.
 

acroamatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acroamatique)

1. învățătură transmisă pe cale orală, rezervată anumitor studenți.
2. care se adresează numai inițiaților; rezervat inițiaților, secret.
 

adresa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. adresser)

1. tr. a trimite direct o scrisoare, o cerere.
2. a scrie adresa (pe o cerere, pe o scrisoare).
3. refl. a-și îndrepta cuvântul către cineva; a face apel la.
 

adresabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (adresabil + -itate)

1. grad de solicitare.
2. calitatea de a se adresa unei mase largi.
3. caracterul a ceea ce poate fi adresat.
4. (marketing) capacitatea de a ajunge la un individ sau grup specific în timpul unei campanii.
5. (informatică) capacitatea de adresare a unui banc de memorie.
 

adresant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f. (înv.)  
Etimologie: (germ. Adressant)

1. persoană căreia îi este adresată o scrisoare sau un colet și al cărei nume se află indicat pe adresă; destinatar.
 

agami

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agami)

1. pasăre amazoniană, cât un fazan, care poate fi dresată și dă alarma prin strigătul său.