Dictionar

 

eclipsa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. éclipser)

1. tr. a întuneca lumina unui astru.
2. (fig.) a umbri, a lăsa în umbră.
3. refl. (fam.) a dispărea, a rămâne în umbră.
 

cometă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. comète, lat. cometa, gr. kometes, stea cu plete)

1. corp ceresc format dintr-un nucleu înconjurat de o nebuloasă, cu o prelungire luminoasă, din diferite gaze rarefiate, care descrie o eclipsă întinsă în jurul Soarelui.
 

emersiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émersion, lat. emersio)

1. ieșire parțială a unui corp dintr-un lichid în care a fost cufundat; stare în care se află un asemenea corp.
2. reapariție pe bolta cerească a unui astru eclipsat.
 

obtenebra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. obtenebrare)

1. a întuneca, a eclipsa.