ondulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ondulation, it. ondulazione)

1. mișcare lentă, asemănătoare cu aceea a valurilor.
2. (geol.) deformare a unor straturi sedimentare, cu o rază mare de curbură.
3. buclă, cută.
4. totalitatea undelor și a cutelor rezultate în urma ondulării părului.

amortiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. amortir)

1. a stinge treptat un credit, un împrumut, prin plăți periodice.
2. a înlocui treptat capitalul fix al unei întreprinderi prin cote anuale.
3. a recupera o cheltuială.
4. a scădea progresiv amplitudinea unei mărimi pentru un fenomen de ondulație.
5. a atenua, a diminua (un șoc, un zgomot).

involuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. involution, lat. involutio)

1. transformare regresivă a unui țesut, organ sau organism.
2. revenire a unui organ la starea normală, după o dezvoltare anormală în urma unei boli sau a unei stări organice excepționale.
3. (mat.) transformare biunivocă a unei mulțimi în ea însăși.
4. (fil.) trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate.
5. ondulație a unor straturi subțiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influența acțiunii înghețului.

onduleu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ondulé)

1. ondulație a părului.

permanent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. permanent, lat. permanens)

1. care este stabil, imuabil, care durează fără să se schimbe; care durează constant; neîntrerupt, statornic.
2. care rămâne sau funcționează continuu pentru o perioadă lungă și nedeterminată de timp.
3. ondulație ~ă = ondulație a părului, făcută printr-un procedeu special, pentru a se menține o perioadă îndelungată.
4. educație ~ă = educație care continuă și la vârsta adultă, fie în cadrul unei organizații, fie în mod privat.
5. armată ~ă = armată întreținută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice.
6. (informatică) memorie ~ă = starea unei memorii încărcate permanent și care nu se poate șterge.
7. (antonime) efemer, impermanent, nepermanent, pasager, temporar, trecător.

pliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pli)

1. cută adâncă la un obiect de îmbrăcăminte pentru a-i da lărgime, lejeritate.
2. îndoitură.
3. cută a unei formații anatomice.
4. ondulație a terenului (anticlinal și sinclinal).

rid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ride)

1. încrețitură, zbârcitură a pielii obrazului.
2. mică ondulație pe suprafața unui teren, a unui material plastic, pe zăpadă, nisipuri etc.