tipografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ngr. tipografia)

1. întreprindere, atelier în care se execută lucrări de tipărire de cărți, ziare etc.

autotipografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( auto1- + tipografie)

1. tipar înalt ale cărui clișee se prepară prin corodarea unei plăci de metal pe care imaginile au fost executate direct.

cromotipografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromotypographie)

1. orice procedeu de tipărire policromă cu elementele de imprimare în relief.

fotocromotipografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photochromotypographie)

1. procedeu de reproducere fotomecanică a culorilor pentru ilustrarea cărților, a revistelor etc.

litotipografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lithotypographie)

1. arta de a reproduce litografic o planșă imprimată cu caractere tipografice obișnuite.

calandru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calandre)

1. mașină cu mai mulți cilindri metalici rotitori, prin care trece și este presat un material.
2. presă cu cilindri în tipografie pentru imprimarea în relief, pe carton special, a matrițelor de stereotipie.

casetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. cassette, it. cassetta)

1. cutie (mică) în care se păstrează bani, obiecte prețioase etc.
2. cutie pentru închiderea și protejarea unor dispozitive sau mecanisme, pentru păstrarea unor piese etc.
3. cutie etanșă de diferite forme în care se țin clișee, pelicule fotosensibile etc.
4. cutie de material plastic conținând o bandă magnetică, într-un casetofon.
5. fiecare dintre compartimentele adâncite, de formă regulată, care decorează un plafon sau intradosul unei bolți; caseton; cheson (5).
6. text tipărit încadrat într-un chenar.
7. ~ tehnică = notă a editurii sau a tipografiei asupra apariției unei publicații.
8. partea metalică a unei proteze dentare.

corectură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Korrektur, lat. corectura)

1. corectare a greșelilor de culegere în cursul tipăririi unui text.
2. foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greșelile de tipar ce trebuie corectate în tipografie.

cromist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. chromiste)

1. retușor în fotogravură, heliografie și ofset.
2. persoană a cărei sarcină este să redea culorile filmelor, imaginilor de tot felul etc. și care practică și retușurile fotografice.
3. persoană care lucrează într-o tipografie și a cărei sarcină este să descompună culorile unui original și apoi să le juxtapună în timpul tipăririi, pentru a obține același efect.

durșus

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Durchschuss)

1. (tipografie) linie de plumb mai puțin înaltă decât literele, folosită la spațierea liniilor de text; interlinie.
2. (var.) durs, dursus.

impressum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. impressum)

1. numele, firma tipografiei care trebuie imprimat(ă) pe orice lucrare tipărită.