insaliva

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (în- + salivă, cf. fr. insaliver)

1. a înmuia alimentele cu salivă.

insalivare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. insaliva)

1. înmuiere a alimentelor cu salivă; insalivat, insalivație.

insalivație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. insalivation)

1. impregnare a alimentelor cu salivă; insalivare.
2. (var.) (înv.) insalivațiune.

insalubritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. insalubrité)

1. starea a ceea ce este insalubru.
2. (anton.) salubritate.

insalubru

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT insaluber
2. FR nuisible à la santé
3. EN injurious to health; detrimental to health; unwholesome
4. DE ungesund
5. RU нездоровый; вредный для здоровя
6. HU egészségtelen

insalubru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. insalubre)

1. neigienic, dăunător sănătății.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

abdominal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abdominal)

1. care se referă la abdomen, care aparține abdomenului; ventral.
2. cavitate ~ă = cavitate cuprinsă între pereții abdomenului; cavitatea abdomenului.

abreviator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.

acromanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (acro- + -manţie)

1. pretinsă artă de a ghici viitorul după conformația norilor.

acromegal, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. acromégale)

1. I. (med.) care este afectat sau se referă la acromegalie (afecțiune endocrină caracterizată prin hipertrofia capului și a extremităților).
2. II. persoană atinsă de acromegalie.

addubitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. addubitatio)

1. figură retorică care afirmă pretinsa inabilitate a oratorului de a vorbi competent despre ceva; dubitație.