OK
X
afectat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (afecta)
1.
(și
adv.)
îndurerat,
mâhnit,
abătut.
2.
emfatic,
prefăcut.
bec 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bec)
1.
balonaș
de
sticlă
cu
un
soclu
și
un
filament
în
interior,
care
devine
incandescent
și
luminează,
străbătut
de
un
curent
electric.
2.
mulură
la
partea
de
jos
a
ferestrei,
destinată
a
împiedica
prelingerea
apei
de
ploaie
pe
fațadă.
bezea
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. baiser)
1.
(fam.)
sărut
trimis
cuiva
apropiind
și
depărtând
vârful
degetelor
de
buze.
2.
prăjitură
făcută
din
albuș
de
ou
bătut
cu
mult
zahăr;
mereng.
carotaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. carottage)
1.
determinare
a
naturii
structurii
straturilor
succesive
ale
unui
teren
prin
extragerea
de
carote
(II)
sau
prin
măsurarea
mărimilor
fizice
ale
rocilor
străbătute.
circuit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. circuit, lat. circuitus)
1.
mișcare
circulară
pe
un
drum
închis.
2.
traseu
închis
prin
care
poate
circula
curentul
electric.
3.
sistem
de
conducte
prin
care
circulă
lichide,
vapori
etc.
4.
trecere
a
capitalului
de
la
forma
bănească
la
cea
productivă,
apoi
la
forma
marfă
și
din
nou
la
forma
bănească.
5.
transformarea
și
prelucrarea
materiei
prime
în
produse
finite.
6.
traseu
închis,
stabilit
pentru
a
fi
străbătut
într-o
competiție
sportivă
sau
într-o
călătorie
turistică.
cursă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. course, /2/ engl. course)
1.
drum,
distanță
de
străbătut.
2.
traseu
parcurs
de
un
curier
(I),
de
un
vehicul
pe
același
itinerar,
după
un
orar
stabilit.
3.
vehicul
care
parcurge
un
astfel
de
traseu.
4.
unghi
format
de
direcția
în
care
se
mișcă
o
navă
comercială
cu
direcția
nordului.
5.
(fam.)
alergătură,
umblet.
6.
(pl.)
alergări
de
cai.
7.
(fig.)
întrecere,
competiție.
8.
întrecere
sportivă
în
care
mai
mulți
concurenți
parcurg
repede
o
anumită
distanță.
9.
(alp.)
orice
ascensiune
în
munți.
10.
mișcare,
deplasare
rapidă
a
unui
obiect
în
spațiu.
11.
lungime
a
drumului
parcurs
de
un
piston
în
cilindru
între
cele
două
puncte
moarte.