OK
X
generos, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. généreux, lat. generosus)
1.
mărinimos,
darnic;
rodnic,
fertil;
dezinteresat.
2.
însuflețit
de
idei
sau
de
sentimente
alese,
nobile.
caritabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. charitable)
1.
care
dă
dovadă
de
caritate;
care
ajută,
care
dă
de
bunăvoie;
milos,
generos.
2.
care
este
inspirat
de
caritate
față
de
aproapele
său;
care
își
are
izvorul
în
caritate;
caritativ.
3.
(antonime)
egoist,
inuman,
neomenos,
nemilos.
cavaler
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)
1.
membru
al
ordinului
ecvestru
din
vechea
Romă,
din
cetățenii
bogați.
2.
nobil
feudal
admis
într-un
ordin
militar
în
cadrul
unei
ceremonii
speciale;
(astăzi)
membru
al
unui
ordin
militar
religios.
3.
membru
al
unui
ordin
onorific;
posesor
al
unor
decorații.
4.
~
de
industrie
=
îmbogățit
în
urma
speculațiilor;
șarlatan,
escroc.
5.
om
generos,
nobil,
plin
de
abnegație;
om
cu
purtări
alese.
6.
bărbat
care
însoțește
o
femeie
în
societate.
7.
bărbat
necăsătorit;
holtei,
burlac.
8.
~
de
onoare
=
tânăr
necăsătorit
care-i
însoțește
pe
miri
la
cununie.
culant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. coulant)
1.
cu
care
te
poți
înțelege
ușor;
indulgent,
ușor
acomodabil.
2.
care
dovedește
amabilitate,
dărnicie;
generos,
mărinimos.
3.
(despre
stil)
ușor
și
natural;
fluid,
curgător.
4.
(antonime)
intransigent,
exigent,
rigid.
cupid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cupide, lat. cupidus)
1.
care
este
condus
de
o
dorință
violentă
și
nemoderată
de
a
poseda
(ceva);
lacom.
2.
apucător,
avid
de
câștig;
hrăpăreț.
3.
(antonime)
generos,
dezinteresat.
galant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. galant, it. galante)
1.
curtenitor,
politicos
cu
femeile;
(p.
ext.)
manierat,
delicat,
amabil.
2.
literatură
~ă
=
literatură
care
cultivă
cu
precădere
intriga
amoroasă;
aventură
~ă
=
aventură
amoroasă.
3.
darnic,
generos,
mărinimos.
4.
stil
~
=
stilul
liber
al
muzicii
pentru
clavecin
sau
pian,
înclinat
spre
efecte
facile.
galantom, -oamă /galanton, -oană
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. galant homme)
1.
(fam.)
darnic,
generos.