Dictionar

lac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Lack)

1. soluție pe bază de oxid de aluminiu gelatinos, cu un colorant, folosită în pictură.
2. suc rășinos al unor arbori din Extremul Orient, din care se prepară o soluție pentru lustruit mobile.
3. lichid cu care se acoperă unele corpuri pentru a le feri de umezeală, de rugină etc.
 

aminolac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (n. com.)

1. rășină sintetică pe bază de formol și uree, folosit la fabricarea lacurilor.
 

antrelac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entrelacs)

1. (arhit.) ornament compus din linii sau din corzi împletite, înlănțuite.
 

aurolac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (n. com.)

1. s. n. lac pentru vopsit elemente metalice conținând solvenți cu efecte halucinogene.
2. s. m. (fig.) copil fără cămin, al străzii, care se droghează cu aurolac (I).
3. (p. ext.) redus mintal.
 

berbantlâc

Parte de vorbire:  s.n. (înv., fam.)  
Etimologie: (berbant + -lâc)

1. purtarea berbantului, desfrânare; faptă de berbant; (înv.) berbănție.
 

berbelâc

Parte de vorbire:  s.n. (învechit)  
Etimologie: (tc. berberlik)

1. unelte de bărbierit, ale bărbierilor.
2. instrumente ale bărbierului.
 

curvasalâc

Parte de vorbire:  s.n. (popular)  
Etimologie: (curvăsări + -lâc)

1. viață desfrânată, desfrâu, prostituție; curvie.
 

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.
 

ablactație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablactation, lat. ablactatio)

1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.
2. încetare a secreției de lapte matern.
 

abraziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abrasion, lat. abrasio)

1. proces de eroziune a țărmului de către valurile mării sau ale lacurilor.
2. roadere a unui material prin frecare cu un abraziv.
 

abstențiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abstention, lat. abstentio)

1. atitudinea unei persoane care își refuză plăcerea unui lucru, obicei et cetera; abstinență.
2. acțiunea de abținere, neexercitarea unui drept, refuz de a participa, de a interveni.
 

abstinent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abstinent, lat. abstinens)

1. (cel) care practică abstinența.
2. (cel) care se abține înfrângându-și o plăcere.
3. cumpătat, lipsit de lăcomie.
 

acantodactili

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthodactyles)

1. pl. gen de saurieni din familia lacertidelor.