regim

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. régime)

1. mod, sistem de organizare a vieții economice, politice și sociale a unui stat.
2. ansamblu de reglementări proprii activității unei instituții, întreprinderi etc.
3. totalitatea regulilor impuse modului de viață și de alimentare al cuiva.
4. ~ de economii = sistem de măsuri privind folosirea cât mai rațională a resurselor materiale, financiare și de muncă; ~ fluvial = evoluție medie a debitelor unei ape curgătoare în timp de un an.
5. totalitatea condițiilor de funcționare la un moment dat a unui sistem tehnic.
6. mod de evoluție ciclică a unui fenomen natural.
7. (lingv.) recțiune.

regiment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. régiment, germ. Regiment)

1. unitate militară din mai multe batalioane, divizionare, escadrile etc.

regimentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. régimentaire)

1. care aparține unui regiment.
2. tren ~ = convoi de căruțe sau de mașini care transportă pe front proviziile sau munițiile unei unități militare.

aboliționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abolitionnisme)

1. mișcare politică apărută la sfârșitul sec. XVIII în S.U.A., care susținea desființarea sclavajului.
2. curent de opinie care susține necesitatea abolirii unor relații sociale, a unui regim politic, unei pedepse.

absolutism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absolutisme)

1. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere; autocrație.
2. concepție care stă la baza unei monarhii.

absorbi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoștințe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
4. (fig.) a preocupa intens.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.

agamie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agamie, lat. agamia)

1. (biol.) înmulțire asexuată care nu implică fecundație.
2. lipsă a unui regim juridic privind căsătoria în societatea primitivă.

aneantiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. anéantir)

1. tr. a distruge în întregime, a nimici.
2. refl. (fig.) a se spulbera, a dispărea.

antiafrodiziac, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiaphrodisiaque)

1. (medicament, regim) care calmează excitația genezică.