OK
X
stimula
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. stimuler, lat. stimulare)
1.
a
îndemna,
a
încuraja;
a
impulsiona.
2.
a
excita,
a
activa
un
organ,
o
funcție
etc.
biostimula
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. biostimuler)
1.
a
stimula
creșterea
și
rezistența
organismului
cu
ajutorul
biostimulatorilor.
stimulant, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. stimulant)
1.
I.
care
stimulează,
care
se
folosește
pentru
stimulare;
stimulativ.
2.
care
este
propriu
pentru
a
excita
functiile
organice.
3.
II.
substanță
care
crește
activitatea
sistemului
nervos
simpatic
facilitând
sau
îmbunătățind
anumite
funcții
ale
corpului.
stimulativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. stimulatif, engl. stimulative)
1.
care
stimulează,
este
capabil
de
a
stimula;
stimulant.
2.
care
excită
sau
intensifică
activitatea
unor
organe
anatomice,
a
unor
funcții
organice
etc.
stimulator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. stimulateur, lat. stimulator)
1.
(substanță,
agent,
aparat)
care
stimulează.
2.
(substanță
organică)
care
accelerează
creșterea
plantelor.
aleatorism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aléatorisme)
1.
caracter
aleatoriu;
hazard.
2.
procedeu
de
creație
care
urmărește,
prin
caracterul
întâmplător,
stimularea
interesului
și
a
imaginației
spectatorului.
3.
(muz.)
curent
în
cadrul
căruia
aceeași
compoziție
se
poate
prezenta
sub
aspecte
variate,
datorate
libertății
improvizatorice
a
interpretului.
amfetamină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. amphétamine)
1.
substanță
sintetică,
creată
pentru
prima
dată
de
chimistul
român
Lazăr
Edeleanu
în
1887,
cu
o
puternică
acțiune
stimulatoare
asupra
sistemului
nervos
central;
(marcă
comercială)
benzedrină.
antrena
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. entraîner)
1.
tr.,
refl.
a(-și)
conserva
și
dezvolta
însușirile
fizice
prin
exerciții
metodice.
2.
tr.
a
atrage,
a
stimula
(într-o
discuție,
acțiune
etc.).
3.
a
trage
după
sine,
a
pune
în
mișcare.
4.
refl.
a
se
înflăcăra.
artterapie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (artă- + -terapie2)
1.
terapie
prin
artă,
bazată
pe
stimularea
creativității
artistice
a
bolnavilor
psihici.
autosatisfacție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. autosatisfaction)
1.
opinie
avantajoasă
despre
sine;
mulțumire
de
sine,
de
propriile
sale
realizări.
2.
practica
unei
persoane
de
a
se
stimula
sexual;
autosatisfacere,
masturbare.
AUXANO-, AUXO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. auxano-, auxo-, cf. gr. auxano, -ein „a crește, a spori”)
1.
„creștere,
dezvoltare,
stimulare”.