OK
X
insaliva
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (în- + salivă, cf. fr. insaliver)
1.
a
înmuia
alimentele
cu
salivă.
insalivare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. insaliva)
1.
înmuiere
a
alimentelor
cu
salivă;
insalivat,
insalivație.
insalivație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. insalivation)
1.
impregnare
a
alimentelor
cu
salivă;
insalivare.
2.
(var.)
(înv.)
insalivațiune.
insalubritate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. insalubrité)
1.
starea
a
ceea
ce
este
insalubru.
2.
(anton.)
salubritate.
insalubru
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
insaluber
2.
FR
nuisible
à
la
santé
3.
EN
injurious
to
health;
detrimental
to
health;
unwholesome
4.
DE
ungesund
5.
RU
нездоровый;
вредный
для
здоровя
6.
HU
egészségtelen
insalubru, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. insalubre)
1.
neigienic,
dăunător
sănătății.
abataj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1.
acțiunea
de
a
extrage
minereu
într-o
mină.
2.
loc
de
extragere
a
unui
minereu,
a
unei
roci
dintr-un
zăcământ;
operația
însăși.
3.
~
frontal
=
abataj
al
minereului
făcut
pe
un
front
foarte
lung
în
direcția
filonului.
4.
ciocan
de
~
=
instrument
acționat
cu
aer
comprimat,
cu
ajutorul
căruia
se
desprinde
cărbunele
în
straturile
cu
înclinație
mare.
5.
doborâre
a
arborilor
în
exploatările
forestiere.
6.
acțiunea
de
a
ucide
un
animal;
sacrificare
a
animalelor,
la
abator.
7.
(marinărie)
înclinare
a
unei
nave
spre
a
putea
fi
carenată;
carenaj.
abdominal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abdominal)
1.
care
se
referă
la
abdomen,
care
aparține
abdomenului;
ventral.
2.
cavitate
~ă
=
cavitate
cuprinsă
între
pereții
abdomenului;
cavitatea
abdomenului.
abreviator
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)
1.
cel
care
abreviază
scrierile
unui
autor.
2.
autor
al
versiunii
scurte
a
unei
lucrări
literare.
3.
funcționar
al
cancelariei
papale
însărcinat
cu
redactarea
minutelor.
acromanție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (acro- + -manţie)
1.
pretinsă
artă
de
a
ghici
viitorul
după
conformația
norilor.
acromegal, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. acromégale)
1.
I.
(med.)
care
este
afectat
sau
se
referă
la
acromegalie
(afecțiune
endocrină
caracterizată
prin
hipertrofia
capului
și
a
extremităților).
2.
II.
persoană
atinsă
de
acromegalie.
addubitație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. addubitatio)
1.
figură
retorică
care
afirmă
pretinsa
inabilitate
a
oratorului
de
a
vorbi
competent
despre
ceva;
dubitație.