Dictionar

comunicat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. communiqué)

1. înștiințare oficială difuzată prin presă, radio etc. asupra anumitor tratative diplomatice, evenimente etc.
2. buletin oficial al comandamentului suprem al unei armate prin care publicul este informat în timp de război cu privire la operațiile militare.
 

comunicație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. communication, lat. communicatio)

1. mijloc de comunicare între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.)
2. (pl.) ansamblu de infrastructuri care permite asemenea legături.
3. figură retorică prin care un orator sau autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justețea unor afirmații ori argumente.
 

comunicațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. communicationnel, engl. communicational)

1. referitor la comunicare; caracterizat prin comunicare.
 

comunicativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. communicatif, lat. communicativus)

1. care se transmite ușor.
2. (despre oameni) care se împrietenește ușor cu ceilalți; sociabil.
 

comunicativitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (comunicativ + -itate)

1. însușirea de a fi comunicativ.
 

excomunicat

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. excomunicare, „a scoate din comunitate”)

1. (persoană) care a fost exclusă dintr-o comunitate religioasă; afurisit, anatemizat.
2. (fig.; s.m.f.) persoană respinsă de un grup.
3. (adj.) îndepărtat; alungat; respins.
4. (înv.) escomunicat.
 

aliniament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. alignement)

1. linie dreaptă de teren determinată pe puncte caracteristice.
2. porțiune dreaptă din traseul unei căi de comunicație cuprinsă între două curbe consecutive.
 

anastomoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anastomose, gr. anastomosis)

1. comunicație naturală sau chirurgicală între două sau mai multe vase sangvine, fibre nervoase sau musculare etc.
2. reunire a diferitelor organe vegetale.
 

antifading

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. antifading)

1. (despre instalații de radiocomunicații) care reduce, compensează fenomenele de fading.
 

anunț

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. annonce)

1. înștiințare, aviz prin care ceva este făcut cunoscut publicului, verbal sau în scris.
2. text, publicație care anunță ceva.
3. comunicat publicitar într-un organ de presă.
4. (la jocul de cărți) declarație de intenție.
5. (radio, TV) text care precede un program și servește drept titlu sau rezumat al acestuia.
 

asignare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. assignation)

1. repartizare a frecvențelor de lucru pentru diferite stații de radiocomunicații.
 

beep

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. beep-beep)

1. semnal sonor de avertizare emis de un aparat de comunicații; țiuit.