OK
X
determinat de
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
determinavit
2.
FR
déterminé
par
3.
EN
determinated
by
4.
DE
bestimmt
von;
identifiziert
von;
festgelegt
von
5.
RU
определил
6.
HU
meghatározta
determinat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. déterminé)
1.
adj.
precizat.
2.
cauzat
de
ceva.
3.
(despre
cuvinte)
precizat
printr-un
raport
de
determinare
(3).
4.
s.
n.
element
lingvistic
determinat
de
un
altul.
determinație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. détermination)
1.
acțiunea
de
a
determina,
de
a
delimita
cu
precizie,
de
a
caracteriza
fără
ambiguitate,
clar;
determinare.
2.
(matematică)
acțiunea
de
a
determina
necunoscutele
unei
probleme;
caracterul
unei
probleme
determinabile.
3.
(biologie)
ansamblu
de
factori
genetici
care
caracterizează
diferențierea
dintre
bărbat
și
femeie
într-un
organism.
4.
(var.)
(înv.)
determinațiune.
5.
(antonime)
indeterminare,
indeterminație,
nedeterminare.
determinativ, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. déterminatif)
1.
I.
care
determină,
care
este
de
natură
să
determine;
determinant.
2.
care
are
rol
hotărâtor
(într-o
anumită
situație,
într-o
clasificare
et
cetera);
decisiv.
3.
(gramatică)
care
determină,
specifică
sau
restrânge
sensul
unui
cuvânt;
determinant.
4.
II.
(gramatică)
cuvânt
sau
locuțiune
care
specifică
sensul
unui
cuvânt;
determinant.
determinator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. determinatore)
1.
lucrare
pentru
identificarea
organismelor
vegetale
sau
animale
din
diferite
categorii
sistematice.
acetoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acétose)
1.
boală
la
rumegătoare
determinată
de
prezența
în
exces
de
corpi
cetonici
în
organism.
aliniament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. alignement)
1.
linie
dreaptă
de
teren
determinată
pe
puncte
caracteristice.
2.
porțiune
dreaptă
din
traseul
unei
căi
de
comunicație
cuprinsă
între
două
curbe
consecutive.
antropic
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anthropique)
1.
determinat
de
acțiunea
omului;
antropogen.
antropologic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anthropologique)
1.
referitor
la
antropologie.
2.
școală
~ă
=
a)
școală
întemeiată
de
Lombroso,
care
concepea
infracțiunea
ca
un
produs
al
factorilor
biologici,
iar
pe
infractor
ca
un
tip
înnăscut
de
„om
criminal”;
b)
orientare
sociologică
care
susține
în
mod
eronat
că
viața
socială
a
popoarelor
este
determinată
de
caracteristicile
anatomo-fiziologice
ale
rasei.
apeiron
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (gr. apeiron)
1.
(fil.;
la
Anaximandru)
element
primar
și
cauză
materială
a
lucrurilor,
materie
indeterminată
și
infinită
(aerul,
apa,
focul
și
pământul).
artrodinie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. arthrodynie)
1.
(med.)
durere
articulară
vagă
și
nedeterminată;
artralgie.