bucle

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouclé)

1. adj. inv. (despre fibre, țesături) cu firul creț sau cu noduri.
2. s. n. fir creț; țesătură, stofă cu aspect buclat.

avulsiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avulsion, lat. avulsio)

1. îndepărtare prin smulgere a unei formații anatomice, a unui organ etc.
2. separare a unei porțiuni de teren prin acțiunea unui râu, când acesta străbate un istm sau partea îngustă a unei bucle.

bucla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. boucler)

1. tr., refl. a(-și) răsuci părul în bucle, a (se) cârlionța.

buclaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouclage)

1. (despre lână, stofe) faptul de a fi buclat.
2. totalitatea buclelor de pe suprafața unei pielicele de miel.

cosă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosse)

1. obiect protector din metal care se introduce în interiorul unei bucle formate la capătul unui cablu.
2. inel metalic fixat la marginea unui conductor electric pentru a stabili contactul; bornă.

debucla

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. déboucler)

1. a desface buclele unui păr.
2. (electr.) a suprima într-o rețea buclată posibilitatea de alimentare cu energie electrică a unui consumator pe una din cele două căi de alimentare ale sale.
3. (antonim) a bucla.

index

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. index)

1. listă (alfabetică) a numelor, termenilor sau materiilor cuprinse într-o lucrare; indice.
2. ~ bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică, cuprizând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă.
3. listă a cărților interzise de biserica catolică; (p. ext.) listă de cărți interzise.
4. a pune la ~ = a) a trece o lucrare în lista cărților interzise; b) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenită, a socoti pe cineva nedemn sau periculos.
5. s. m. (inform.) parametru care evoluează cu fiecare repetare a unei bucle a programului unui ordinator.
6. degetul arătător.