Dictionar

croit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (v. croi)

1. faptul de a croi; croire.
2. îndeletnicirea de a croi.
 

croitor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (croi + -tor)

1. meseriaș sau muncitor care croiește și coase haine.
2. (entom.) gândac mare, cu coarne lungi în forma unor foarfece, care trăiește mai ales pe stejari (Cerambyx heros); (reg.) gornic.
3. mușchi fixat între osul iliac și fața internă a tibiei (prin a cărui contracție se produce încrucișarea picioarelor).
 

croitoreasă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (croitor + -easă)

1. femeie care se îndeletnicește cu croitul și cusutul hainelor, al rochiilor etc; cusătoreasă.
 

croitoresc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (croitor + -esc)

1. specific croitorilor sau croitoriei.
2. care aparține croitorilor sau croitoriei.
3. care provine de la croitori sau croitorie.
4. care se referă la croitori sau la croitorie.
 

croitori

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (v. croitor)

1. a se îndeletnici cu croitul.
 

croitorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (croitor + -ie)

1. meșteșugul croitului de haine; croitorit.
2. atelierul croitorului, unde se lucrează haine.
 

croitorit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (v. croitori)

1. meșteșugul croitului de haine; croitorie, croit.
 

bie

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. biais)

1. (croitorie) fâșie de material textil tăiată oblic.
2. linie, sens, direcție oblică; oblicitate.
3. (expr.) în ~ = oblic; (fig.) într-un mod indirect, pieziș, pe ocolite.
 

centimetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. céntimètre)

1. s. m. măsură subdivizionară de lungime, a suta parte dintr-un metru.
2. s. n. panglică lungă de 1 cm (și jumătate) cu diviziuni zecimale, pentru măsurat în croitorie, în magazine de textile etc.
 

chimonou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kimono)

1. halat cu mâneci foarte lungi.
2. croială de îmbrăcăminte femeiască în care mâneca este dintr-o singură bucată cu talia.
3. haină femeiască (de casă) croită astfel.
 

client, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. client, lat. cliens)

1. plebeu roman care recunoștea patronajul unui patrician.
2. cumpărător al anumitor produse, consumator al unui local public.
3. cel care apelează la serviciile unui avocat, medic, croitor.
4. (loc. nom.) ~ final = client care obține un bun sau un serviciu în schimbul unor bani și al cărui scop nu este revânzarea.
 

cupă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coupe)

1. (croitorie) tăietură, croială.
2. (la jocul de cărți) tăierea, separarea cărților în două părți.
 

cuturieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. couturière)

1. femeie care execută lucrări de croitorie, care face haine; croitoreasă.