cumpănă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (slavă veche конпона)

1. dispozitiv format dintr-o bârnă mobilă de lemn așezată pe un stâlp înalt, având legată la un capăt o greutate pentru echilibru și la celălalt o găleată, cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână.
2. cântar format dintr-o pârghie cu brațe egale și o limbă care oscilează la cea mai mică aplecare a talerelor.
3. (expr.) a arunca (ceva) în ~ = a aduce (ceva) ca argument decisiv în rezolvarea unei probleme.
4. (expr.) a trage (greu) în ~ = a avea importanță (mare).
5. (expr.) a fi (sau a sta) în ~ = a șovăi în luarea unei hotărâri.
6. (expr.) (înv.) a pune (pe cineva) în ~ = a pune (pe cineva) în încurcătură.
7. (expr.) a ține (ceva) în ~ = a ține ceva în poziție suspendată, făcând să balanseze.
8. (fig.) limită, măsură; moderație.
9. simbol al justiției, reprezentat printr-o balanță.
10. (astrologie) una dintre constelațiile zodiacului, reprezentată printr-o balanță.
11. (sintagmă) cumpăna apelor sau ~ de ape = punct înalt de teren de unde apele își trag izvorul și de unde se separă, pornind la vale pe unul dintre cele două versante.
12. (sintagmă) cumpăna nopții = miezul nopții.
13. nume dat unor instrumente folosite la verificarea direcției orizontale sau verticale a unui obiect; nivelă cu bulă de aer.
14. (fig.) soartă (rea); primejdie, nenorocire; încercare la care este supus cineva.
15. ploaie mare, rupere de nori.

zbărghină

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (cf. vârghină)

1. cumpăna de la fântână.

vârghină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (slavă veche върлина)

1. element de construcție din lemn (lung și gros) folosit la realizarea scheletului unor construcții (temporare ori rudimentare); bârnă, grindă.
2. (Maram.) cumpănă la fântână; (prin ext.) fântână cu cumpănă.
3. (Maram.) leasă pe care se pune cașul la scurs.
4. (Maram.) prăjină care leagă ciutura de cumpăna fântânii.
5. (Maram.) prăjină de care se atârnă cașul la stână.
6. (Transilv.) leaț transversal la gard.
7. (Transilv.) stinghie la unele obiecte de mobilier.
8. (Transilv.; Munt.) loc unde se unesc bârnele la colțurile casei; (pop.) cheotoare.
9. (Transilv.; Munt.) spațiu gol între bârnele sau scândurile unei construcții.
10. (reg) fiecare dintre cei doi drugi paraleli în care se fixează fusceii la scară; carâmb.
11. (reg.) cobiliță.
12. (reg.) găleată la fântână.
13. (reg.) penis.
14. (reg.) scorbură.
15. (var.) varghină, vărdină, vârdină, vârgină, virgină, vurghină.

cumpănă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (slavă veche конпона)

1. dispozitiv format dintr-o bârnă mobilă de lemn așezată pe un stâlp înalt, având legată la un capăt o greutate pentru echilibru și la celălalt o găleată, cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână.
2. cântar format dintr-o pârghie cu brațe egale și o limbă care oscilează la cea mai mică aplecare a talerelor.
3. (expr.) a arunca (ceva) în ~ = a aduce (ceva) ca argument decisiv în rezolvarea unei probleme.
4. (expr.) a trage (greu) în ~ = a avea importanță (mare).
5. (expr.) a fi (sau a sta) în ~ = a șovăi în luarea unei hotărâri.
6. (expr.) (înv.) a pune (pe cineva) în ~ = a pune (pe cineva) în încurcătură.
7. (expr.) a ține (ceva) în ~ = a ține ceva în poziție suspendată, făcând să balanseze.
8. (fig.) limită, măsură; moderație.
9. simbol al justiției, reprezentat printr-o balanță.
10. (astrologie) una dintre constelațiile zodiacului, reprezentată printr-o balanță.
11. (sintagmă) cumpăna apelor sau ~ de ape = punct înalt de teren de unde apele își trag izvorul și de unde se separă, pornind la vale pe unul dintre cele două versante.
12. (sintagmă) cumpăna nopții = miezul nopții.
13. nume dat unor instrumente folosite la verificarea direcției orizontale sau verticale a unui obiect; nivelă cu bulă de aer.
14. (fig.) soartă (rea); primejdie, nenorocire; încercare la care este supus cineva.
15. ploaie mare, rupere de nori.