chestionar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. questionnaire)

1. listă sistematică de întrebări întocmită cu scopul de a obține informații, lămuriri.
2. metodă de investigare psihologică bazată pe întrebări și răspunsuri.

consultație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. consultation, lat. consultatio)

1. îndrumare, explicație dată asupra unor chestiuni de specialitate în discuție; aviz, lămurire, indicație.
2. îndrumare dată elevilor, studenților sau doctoranzilor de către un profesor.
3. examinare a unui pacient de către medic.
4. metodă de ridicare a nivelului profesional și ideologic prin discuții organizate, lămuriri etc.

criminalistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. criminalistique, /II/, germ. Kriminalislik)

1. adj. referitor la criminalistică.
2. s. f. știință care studiază și propune metodele și mijloacele dezvăluirii crimelor, cu scopul lămuririi și prevenirii lor.

duel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. duel, lat. duellum)

1. luptă cu armele între două persoane, dată în prezența unor martori fixați dinainte, în vederea lămuririi unui diferend.
2. ~ de artilerie = acțiune în care artileriile părților beligerante trag simultan una asupra celeilalte.
3. (fig.) luptă, dispută între două persoane, grupuri, publicații.

notă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. note, it., lat. nota)

1. scurtă însemnare scrisă; indicație, comentariu, remarcă (în scris).
2. articol publicistic de proporții reduse.
3. adnotare la un text, care cuprinde lămuriri sau informații asupra unei probleme ridicate de acel text.
4. aspect, nuanță caracteristică, trăsătură particulară.
5. a fi în ~ = a se potrivi unei situații; a forța ~a = a exagera.
6. element component caracteristic unei noțiuni.
7. calificativ (în cifre) prin care se apreciază cunoștințele, lucrările unui elev, unui student etc.
8. comunicare diplomatică scrisă, adresată de un guvern altui guvern, cu privire la anumite probleme etc.
9. înscris care cuprinde indicarea sumelor pe care trebuie să le achite cineva.
10. semn convențional pentru reprezentarea grafică a sunetelor muzicale; sunetul corespunzător.

prefață

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. préface, lat. praefatio)

1. cuvânt la începutul unei cărți, care conține lămuriri, explicații etc. legate de opera respectivă.
2. ceea ce precedă sau anunță un eveniment.