nișă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. niche)

1. intrând amenajat într-un perete, unde se poate așeza o mobilă, adăposti ceva etc.
2. formă de relief cu aspect de firidă, creată prin eroziune la baza unei faleze, în jurul unei izvor, în malul concav al unui meandru etc.
3. dulap cu pereți de sticlă legat de un coș de evacuare în laboratoare împotriva gazelor nocive.
4. (anat.) mic spațiu în formă de intrând.
5. imagine radiologică a unui cancer gastric.
6. (biol.) regiune în care un organism, o populație, o specie găsesc cele mai bune condiții pentru a supraviețui și a se reproduce.

canișă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. caniche)

1. crescătorie de câini.

cornișă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corniche)

1. partea superioară, ornamentată, a zidului unei construcții, pe care se sprijină acoperișul.
2. mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc.
3. partea superioară, ieșită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă.
4. acumulare de zăpadă depusă de vânt în formă de streașină, care prelungește o pantă sau chiar acoperișul diverselor construcții.

denișa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. dénicher)

1. a scoate (dintr-o nișă, din casă), a evacua, a da afară.
2. a forța pe cineva să părăsească locul în care s-a ascuns.
3. a scoate pe cineva (cu forța) din locul pe care îl ocupă.
4. (fig.) a descoperi locul în care se ascunde o persoană sau un lucru; a dibui.

finisa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. finir)

1. a da forma definitivă unui produs, unei lucrări.

penișă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. péniche)

1. navă fluvială, șlep, folosită la transportul mărfurilor.

pitonisă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., gr. pytho-nissa)

1. (ant.) femeie care pretindea că poate ghici viitorul.
2. (fig.; ir.) ghicitoare.

absidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abside, lat. absida)

1. nișă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici.

alcov

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcôve)

1. nișă într-un zid pentru a așeza un pat; (p. ext.) pat.
2. budoar.
3. (fig.) loc intim pentru raporturile amoroase.

anconă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. ancona)

1. consolă care susține cornișa.
2. masă așezată în altar.

antablament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entablement)

1. element de arhitectură compus din arhitravă, friză și cornișă, în partea superioară a unui zid, deasupra unui șir de coloane, care susține acoperișul.

arcosolium

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. arcosolium)

1. nișă arcuată funerară într-o biserică sau catacombă.
2. tombă plasată într-o nișă boltită.

arhitravee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. architravée)

1. cornișă care se leagă direct cu arhitrava, fără friză.