agroalimentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agro-alimentaire)

1. (despre produse) provenit din agricultură.

comercial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. commercial, lat. commercialis)

1. care aparține comerțului, privitor la comerț; din comerț, negustoresc.
2. care lucrează în comerț.
3. care regrupează magazine specifice comerțului.
4. care se referă la comercializare.
5. care se referă la comerț, la vânzare și la cumpărare.
6. care vizează un public numeros și un scop lucrativ.
7. (despre filme, cărți etc.) fără o deosebită valoare culturală.
8. (despre localități, regiuni etc.) în care comerțul este foarte dezvoltat.
9. (despre produse) care este destinat consumului casnic.
10. (despre produse) vandabil.
11. (expr.) societate ~ă = întreprindere.
12. (expr.) spirit ~ = spirit negustoresc.
13. valoare ~ = prețul de vânzare al unui produs în comerț.
14. (var.) (înv.) comerțial.

competitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compétitif)

1. (despre produse) care, datorită calităților sale superioare, poate concura un alt produs similar; competițional.
2. în care concurența este posibilă.

finit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fini, it. finito, lat. finitus)

1. adj. care nu depășește valori oricât de mari; mărginit, limitat.
2. (mat.) număr ~ = fiecare dintre numerele reale.
3. (despre produse) care a suferit toate operațiile de prelucrare; terminat.
4. s. n. categorie filozofică desemnând caracterul limitat al lucrurilor, fenomenelor și proceselor în spațiu și în timp.

marcă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ngr. marca, fr. marque, rus. marka)

1. semn distinctiv, inscripție etc. care se aplică pe un obiect, pe o marfă etc.
2. tip, model de fabricație.
3. de ~ = a) (despre produse) de calitate; b) (despre oameni) important, celebru.
4. trăsătură specifică; particularitate.
5. caracteristică a unei categorii sau unități gramaticale.
6. fisă cu număr de ordine cu care muncitorii își marchează prezența la lucru.
7. șină vopsită în alb care arată punctul de intersecție a două linii ferate.
8. (inform.) număr, cuvânt asociat unei instrucțiuni care o deosebește de celelate instrucțiuni ale programului.

rafinat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. raffiné)

1. (despre produse) obținut prin rafinare.
2. (fig.) fin, delicat, subtil.
3. (peior.) perfid.