remunera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rémunérer, lat. remunerare)

1. a retribui, a plăti.

remunerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rémunération, lat. remuneratio)

1. retribuție, plată, remunerare.

remunerativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. remunerative)

1. care servește pentru remunerare.
2. profitabil.

remuneratoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rémunératoire)

1. care remunerează; lucrativ, rentabil.

apuntamente

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. appointements)

1. pl. remunerație fixă pentru o funcție în sectorul economic particular.

bonus

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. bonus)

1. (economie) remunerație suplimentară reprezentând o cotă din profitul companiei și recompensând anumite merite, servicii et cetera; gratificație, tantiemă.
2. element suplimentar care oferă valoare adăugată produsului inițial.

comision

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commission)

1. însărcinare dată unei persoane de a face ceva; serviciu făcut cuiva în urma unei asemenea însărcinări.
2. însărcinare dată unei întreprinderi comerciale de a face o operație de cumpărare, de vânzare etc.
3. cotă din suma unei operații comerciale în comision, reținută de cel care face (sau mijlocește) operația.
4. remunerație pentru mijlocirea sau prestarea unui serviciu.

cumulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cumulation, lat. cumulatio)

1. acțiunea de a cumula și rezultatul ei; faptul în sine de a reuni mai multe elemente distincte; cumulare.
2. faptul, pentru aceeași persoană, de a exercita simultan mai multe funcții și, prin urmare, de a primi mai multe remunerații.

emolument

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. émolument, lat. emolumentum)

1. (jur.) parte a unei succesiuni sau a unei comunități care revine fiecăruia dintre cei doi soți sau moștenitorilor lor.
2. venituri din funcția de ofițer ministerial.
3. remunerația primită de un funcționar public.
4. (var.) emalument.

grilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grille)

1. panou format dintr-o rețea de gratii paralele care se așază la o deschidere.
2. grătar.
3. obstacol la o fortificație făcut într-un gard de vergele de oțel.
4. electrod al unei lămpi de radio, în formă de sită.
5. carton perforat care permite cifrarea și descifrarea mesajelor, a caracterelor alfanumerice și corectarea la examene.
6. desen în pătrățele pentru cuvinte încrucișate.
7. repartiție orară a emisiunilor de radio și televiziune.
8. (pl.) prăjituri preparate din cocă și miere, în formă de grilă.
9. zăbrelele vizierei unui coif.
10. sistem de remunerație.