Dictionar

strictețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. strettezza)

1. însușirea de a fi strict; rigurozitate; asprime, severitate.
 

castă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caste, port. casta)

1. (la hinduși, egipteni și la alte popoare orientale) categorie socială închisă, strict delimitată prin originea comună, ocupații, privilegii, cult religios etc.
2. (p. ext.) grup social închis care își apără cu strictețe privilegiile; clan, clică.
3. ansamblu de indivizi în cadrul familiilor de insecte sociale (albine, furnici, termite) care îndeplinesc aceleași funcții.
 

dogmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dogmatique, lat. dogmaticus)

1. adj. referitor la dogme; cu caracter de dogmă.
2. care respectă cu strictețe dogmele, respingând principiul verificării critice al gândirii creatoare.
3. mărginit, închistat în dogme.
4. s. f. parte a teologiei cuprinzând expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat despre dogme.
5. s. m. f. dogmatist.
 

exigent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exigeant, lat. exigens)

1. care necesită multă grijă, strictețe; pretențios, sever; exiguu (1).
 

legalist, -ă

Parte de vorbire:   I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. légaliste)

1. (adept) al legalității.
2. (persoană) care respectă cu strictețe legea.
3. I. care este marcat de legalism; în care sunt respectate legile.
4. II. cel care este atașat de legalism; susținător al legalismului.
5. (antonim) laxist.
 

rigoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rigueur, it. rigore, lat. rigor)

1. asprime, severitate, strictețe.
2. de ~ = care se impune în mod obligatoriu; potrivit împrejurării.
3. (pl.) principii severe, rigurozitate.
4. exactitate, precizie.
 

rigorist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. rigoriste)

1. I. referitor la rigorism, propriu rigorismului.
2. care este impregnat de rigorism, intransigent.
3. care aplică cu strictețe principiile rigorii morale sau religioase.
4. (adesea depr.) care dă dovadă de mare austeritate, severitate.
5. II. adept al rigorismului.
6. persoană care împinge prea departe severitatea anumitor principii.
7. (antonime) laxist, tolerant.