district

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. district, lat. districtus)

1. subdiviziune teritorial-administrativă în anumite țări; ținut.
2. comitat.

strict, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. strict, lat. strictus)

1. care lasă foarte puțină libertate de acțiune sau interpretare; riguros, exact.
2. sobru, fără ornamente; care nu admite excepție, abatere; (prin ext.) sever, aspru.
3. care constituie un minim.
4. care interesează, privește, caracterizează exclusiv pe cineva sau ceva.
5. care este limitat (sau circumscris) exclusiv la cineva sau ceva.
6. (bot.) (despre organe) tare, rigid.
7. (mat.) inegalitate ~ă = atribut a două elemente ale unei mulțimi, în care s-a definit o relație de ordine, comparabile și neegale.
8. sensul ~ (al unui cuvânt) = sensul (unui cuvânt) care are cea mai mică extensiune; (prin ext.) sensul propriu (al unui cuvânt).
9. (antonime) aproximativ, extensiv, laxist, elastic.

strictețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. strettezza)

1. însușirea de a fi strict; rigurozitate; asprime, severitate.

stricțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. striction, lat. strictio)

1. micșorare a dimensiunilor unui obiect; contracție.
2. constricție.

stricto sensu

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (lat. stricto sensu)

1. în sens restrâns, propriu-zis; strict.

strictura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (strictură)

1. a micșora secțiunea unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

adrenalină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adrénaline)

1. hormon secretat de glandele medulosuprarenale, cu proprietăți vasoconstrictoare; epinefrină.

adrenalon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adrénalone)

1. produs intermediar de oxidare a adrenalinei, cu acțiune vasoconstrictoare.

africat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affriqué)

1. (consoană) care se pronunță prin închiderea și deschiderea treptată a organului fonator, urmate de o constricție a acestuia.

amixie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amixie)

1. reproducere a unui organism pe cale asexuată la speciile inferioare.
2. restricție impusă membrilor unei colectivități de a contracta căsătorii cu parteneri din aceeași castă, rasă, religie etc.

bigot, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. bigot)

1. (cel) care se conformează strict tuturor preceptelor rituale ale unei religii; habotnic.