OK
X
busculadă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bousculade)
1.
înghesuială,
învălmășeală,
dezordine
(cu
ciocniri).
dedal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dédale)
1.
labirint.
2.
(fig.)
încurcătură,
învălmășeală.
haos
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr., lat. chaos)
1.
(în
mitologia
greacă)
stare
primitivă
de
neorganizare
în
care,
după
presupunerea
celor
vechi,
s-ar
fi
aflat
materia
înainte
de
apariția
universului
cunoscut
de
om;
(în
unele
concepții
teogonice)
prăpastie
fără
fund
în
care
s-ar
fi
găsit
într-un
amestec
confuz
și
dezordonat
elementele
și
materia
înainte
de
organizarea
lumii;
abis.
2.
(teologie)
confuzia
generală
a
elementelor
înainte
de
separarea
și
aranjarea
lor
pentru
a
forma
lumea;
starea
vagă
și
vidă
a
pământului
înainte
de
intervenția
creatoare
a
lui
Dumnezeu.
3.
stare
generală
de
mare
confuzie,
dezordine
mare,
învălmășeală,
neorganizare.
4.
(fig.)
ceea
ce
este
sau
pare
a
fi
neorganizat,
dezordonat,
confuz,
uneori
incoerent
sau
obscur.
5.
(fig.)
(în
special)
dezordine
socială,
politică
sau
economică;
stare
de
frământare
și
anarhie.
6.
(var.)
(înv.)
caos,
chaos.
talona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. talonner)
1.
tr.
(sport)
a
urmări
pe
adversar,
a
presa
puternic.
2.
(fam.)
a
urmări
pe
cineva
de
aproape,
a
se
ține
scai
de
cineva.
3.
intr.
(rugbi)
a
face
să
iasă
balonul
din
învălmășeală.
taloner
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. talonneur)
1.
jucător
de
rugbi
care
se
găsește
în
învălmășeală,
între
doi
pilieri,
având
sarcina
de
a
talona.
mănăstire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (slav. monastyri)
1.
așezământ
religios
în
care
trăiesc,
după
anumite
reguli
ascetice,
călugări
sau
călugărițe.
2.
ansamblu
de
clădiri
(cu
biserica
în
centru)
constituind
un
astfel
de
așezământ.
3.
a
se
duce
sau
a
(se)
închide,
a
intra,
a
trimite,
a
băga
la
(o)
~
=
a
(se)
călugări.
4.
(argou)
a
se
face
~
=
a
se
produce
învălmășeală,
înghesuială;
a
începe
bătaia.
5.
(var.)
mânăstire,
(înv.)
monastire.