condens

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (condensare)

1. apă rezultată prin lichefierea vaporilor pe suprafețe cu temperaturi mai scăzute decât a aerului cu care vin în contact.
2. infiltrare a condensului (1) împreună cu unele specii de ciuperci în pereții locuințelor; igrasie.

condensa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. condenser, lat. condensare)

1. refl. (despre vapori) a se transforma (prin răcire) în lichid.
2. refl., tr. a (se) face mai dens.
3. tr. (fig.) a scurta o expunere; a comprima, a prescurta.

condensabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. condensable)

1. care poate fi condensat.
2. (fizică) care poate fi redus la un volum mai mic.
3. (antonime) incondensabil, necondensabil.

condensabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. condensabilità)

1. însușirea de a fi condensabil.

condensare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (condensa)

1. acțiunea de a (se) condensa.
2. reacție de ~ = reacție la stabilirea unor noi legături între atomi aparținând unor molecule identice sau diferite.

condensat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kondensat)

1. lichid obținut prin condensarea vaporilor unui corp.

condensator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. condensateur)

1. aparat, recipient pentru condensarea unei mase de vapori cu un agent de răcire.
2. sistem de două conductoare, izolate printr-un dielectric, la înmagazinarea de electricitate statică.

aldoximă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. aldoxime)

1. combinație organică rezultată din condensarea unei aldehide cu hidroxilamina.

armătură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armature, lat. armatura)

1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.
2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte.
3. construcție de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereților unei galerii subterane.
4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.
5. înveliș metalic protector al unui cablu electric.
6. ~ (bucală) = totalitatea părților care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.
7. (fig.) ceea ce susține, servește ca bază diferitelor părți ale unui tot; osatură (3), schelet (3).

bachelită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bakélite)

1. rășină sintetică, al reacției de condensare dintre aldehida formică și fenoli, folosită la fabricarea unor piese electroizolante.

barbituric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbiturique)

1. adj. acid ~ = substanță sintetică obținută prin condensarea ureii.
2. adj., s. n. (medicament) hipnotic, sedativ sau narcotic, din acest acid.

butelie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. bouteille)

1. recipient cilindric de oțel în care se păstrează gaze comprimate.
2. ~ de Leyda = condensator electric de formă cilindrică.
3. (arheol.) vas din metal sau din sticlă, cu gâtul foarte îngust, pentru păstrat sau transportat lichide.

capacitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. capacitif, engl. capacitiv)

1. referitor la capacitatea electrică; care se comportă ca un condensator electric.
2. reactanță ~ ă = reactanța unui condensator, inversul produsului dintre capacitatea acestuia și pulsația curentului alternativ.