Dictionar

cvasi

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (lat., fr. it. quasi)

1. aproximativ, cam, aproape, oarecum.
 

CVASI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. quasi-, cf. lat. quasi)

1. „aproape, asemănător, pe jumătate”.
 

CVASI-, CUASI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. quasi „cam, aproape”)

1. „aproape, asemănător”.
 

cvasi-sinonim (1)

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. quasi-synonyme)

1. care are un sens foarte asemănător.
2. care este interschimbabil cu un alt cuvânt doar în anumite cazuri, prin sens.
 

cvasi-sinonim (2)

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. quasi-synonyme)

1. termen care, fără a fi sinonim exact, este folosit pentru altul pentru un anumit sens; sinonim parțial.
 

cvasicertitudine

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cvasi- + certitudine)

1. siguranță aproape completă.
2. (mat.) probabilitate foarte apropiată de 1.
 

cvasicontract

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. quasi-contrat)

1. aranjament fără o perfectare legală; angajament implicit, independent de orice contract.
2. contract imperfect încheiat între guvern și producător în vederea încurajării unei anumite producții.
3. acord între autoritățile publice și un producător pentru a susține o producție.
4. (var.) cuasicontract.
 

comensualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. commensalisme)

1. (biol.) formă de conviețuire cvasipermanentă între două organisme care folosesc ca hrană aceleași materii nutritive.
 

criteriologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. critériologie)

1. studiu logic al criteriilor.
2. știința criteriilor de judecată, de cunoaștere a adevărului; (cvasi-sinonim) epistemologie.
 

dolihocolon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dolichocôlon)

1. (med.) anomalie constând în alungirea anormală a unei părți sau a întregului colon.
2. (cvasi-sinonim) megacolon.
 

fetișiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. fétichiser, germ. fetischisieren)

1. a atribui cuiva sau la ceva o existență sau o putere cvasi-magică; a face din ceva un fetiș.
2. (fig.) a adora nemotivat un principiu, o idee etc.
3. (psihanaliză) a înlocui obiectul sexual cu un fetiș.
 

inteligență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz)

1. capacitate a individului de a se adapta la împrejurări noi, de a sesiza relațiile esențiale și de a găsi o ieșire dintr-o anumită situație, de a rezolva probleme noi; deșteptăciune.
2. om inteligent.
3. ~ artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obține performanțe cvasiumane.
 

oligopol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. oligopol)

1. piață a mărfurilor monopolizată de un număr redus de mari producători.
2. cvasimonopol; piață dominată de câteva companii.