EX-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. ex-, cf. lat. ex)

1. „afară de; trecere într-o nouă stare; fost”.
2. (var.) (înv.) es-.

EX-, EXO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. ex/o/-, cf. gr. exo)

1. „în afară, exterior”.

ex-campioană

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ex- + campioană)

1. fostă câștigătoare într-un joc sau concurs; fostă campioană.

ex-campion

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., engl. ex-champion)

1. fost câștigător într-un joc sau concurs; fost campion.

ex-cathedra

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (lat. ex cathedra)

1. cu autoritate, pe un ton doctoral sau dogmatic.
2. (expr.) a vorbi ~ = a vorbi pe un ton doctoral, ce nu admite replică.

ex-libris

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ex-libris, lat. ex libris)

1. vinietă purtând numele bibliofilului sau o deviză, pe care acesta o aplică pe cărțile sale.
2. inscripție pe o carte care indică proprietarul.

ex-ministru

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (ex- + ministru)

1. persoană care, în trecut, a deținut funcția de ministru; fost ministru.

exlibristică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ex-libris + -istică)

1. colecție de ex-librisuri; studiul acestora.

sexapil

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. sex-appeal)

1. puterea de seducție, magnetismul unei femei care stârnește dorința printr-un fizic seducător sau printr-un comportament provocator.
2. atracție sexuală a unei persoane, în special a unei femei.
3. (scris și) sex-appeal.

sex-magazin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. sex-shop)

1. magazin specializat în vânzarea de publicații și materiale pornografice; sex-shop.

sex-shop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. sex-shop)

1. magazin specializat în vânzarea de cărți, reviste, obiecte etc. erotice sau pornografice; sex-magazin.

stereotip, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. stéréotype)

1. adj. tipărit după un stereotip.
2. (fig.; peior.) reprodus în aceeași formă; comun, mereu același, neschimbat; obișnuit, banal.
3. s. m. (fiziol.) ~ dinamic = complex stabil de reacții reflex-condiționate, în urma unei succesiuni constante a stimulilor.
4. s. n. planșă, tipar solid, copia unui zaț sau a unui clișeu care servește la tipărirea edițiilor unei lucrări de mare tiraj; stereo.

talon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. talon)

1. partidă la unele jocuri de cărți.
2. porțiunea de deasupra călcâiului unui ciorap.
3. marginea tare și îngroșată a unei anvelope, care se introduce în janta roții.
4. parte care rămâne la cotorul unui chitanțier, bonier etc. după ce s-au rupt părțile detașabile.
5. document eliberat călătorilor cu avionul, sau cu vaporul care certifică existența biletului sau permite controlul trecerii lor prin diversele servicii ale (aero)portului.
6. (arhit.) mulură convex-concavă formată din două sferturi de cerc care se racordează.
7. (muz.) piesă montată la capătul de jos al unui arcuș.