Dictionar

chei

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quai)

1. construcție pe malul unei ape navigabile pentru încărcarea și descărcarea navelor, servind totodată la consolidarea malului și pentru a preveni inundațiile; (p. ext.) stradă de-a lungul unui astfel de mal.
2. rampă de încărcare-descărcare a vagoanelor de cale ferată.
 

heimatlos

Parte de vorbire:  adj. invar., s.m.  
Etimologie: (germ. Heimatlos)

1. (persoană) care nu are cetățenie; apatrid, (om) fără patrie.
2. (istorie) termen folosit pentru a desemna germanii care au fugit din Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
 

hochei

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. hockey)

1. joc sportiv pe iarbă sau pe gheață, care se dispută între două echipe, jucătorii căutând să introducă în poarta adversă o minge mică din cauciuc presat, respectiv pucul, cu ajutorul unei crose.
 

portchei

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. porte-clefs)

1. etui de piele cu un inel de metal în care se păstrează cheile.
 

trahei

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT tracheae
2. FR trachées
3. EN tracheae
4. DE Tracheen; Luftröhren; Luftfasern
5. RU трaхеи
6. HU tracheák, faedények, vízszállító csövek, amelyek fala megvastagodott, plazmát nem tartalmaz
 

acceptant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. acceptant)

1. (parte) care acceptă oferta de a încheia un contract.
 

acnee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acné)

1. (med.) afecțiune inflamatorie a glandelor piloseboreice, prin apariția de coșuri, puncte negre etc. pe piele; este o boală inflamatorie a pielii în care glandele sebacee joacă un rol cheie.
 

acosta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accoster)

1. intr. a manevra o navă, cu bordul la chei sau la o altă navă; a aborda.
2. tr. (fig.) a opri pe cineva și a i se adresa.
 

adonic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adonique)

1. vers ~ = vers greco-latin care încheia strofa safică, dintr-un dactil și un spondeu (sau troheu).
 

aerodesant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.
 

agreement

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. agreement)

1. înțelegere între entități pentru a urma un anumit curs de conduită; acord încheiat pentru soluționarea unui litigiu; acord oficial.