oficiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. officium, germ. Offizium, fr. office)

1. serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu.
2. ~ diplomatic = misiune diplomatică pe lângă o organizație internațională; din ~ = fără a fi cerut, ca un serviciu obligatoriu; (în mod) oficial.
3. funcție, îndatorire, slujbă.
4. (pl.) servicii, ajutoare, înlesniri.
5. bune ~ii = intervenție diplomatică a unui stat în vederea împăcării unor state în litigiu sau beligerante.
6. slujbă religioasă.
7. mică încăpere lângă sufragerie, în care se depozitează cele necesare pentru servirea mesei.

autosesiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + sesiza)

1. refl. a se sesiza din oficiu.

colectură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kollecktur)

1. oficiu de procurare a cărților necesare bibliotecilor.

diriginte, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dirigeant)

1. profesor care răspunde de buna desfășurare a întregului proces de educație și instrucție a elevilor unei clase.
2. șef de oficiu poștal sau vamal ori al unei farmacii.
3. ~ de șantier = supraveghetor al lucrărilor de pe un șantier de construcții.

factor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. facteur, lat. factor, ~oris)

1. condiție, element, împrejurare care poate determina, influența sau explica un proces, un fenomen, o acțiune etc.
2. ~ de producție = componentă a ansamblului de elemente care iau parte la producerea bunurilor materiale.
3. (mat.) fiecare dintre termenii unui produs.
4. ~ prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat; ~ comun = număr sau polinom prin care se divide oricare dintre termenii unei sume.
5. mărime pentru un sistem tehnic, un material etc., reprezentând raportul a două mărimi de natură diferită.
6. coeficient.
7. ~ poștal = lucrător la un oficiu poștal care duce și distribuie corespondența și publicațiile periodice destinatarilor; poștaș.

mesagerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. messagerie, it. messaggeria)

1. sistem de transport rapid al mărfurilor, cu trenul, în vagoane speciale, cu vaporul sau autocamionul.
2. oficiu de expediere a pachetelor, a mărfurilor.

misiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mission, lat. missio)

1. însărcinare, funcție încredințată cuiva; rol, rost, menire.
2. ~ diplomatică = oficiu sau reprezentanță diplomatică permanentă cu grad de ambasadă sau legație, condusă de un ambasador sau de un nunțiu.
3. delegație trimisă de un stat în străinătate cu un scop determinat.
4. acțiunea de propagare a creștinismului în țările cu o altă religie.